De ce devin oamenii posesivi. Sentimentele pe care le ascunde gelozia

De ce devin oamenii posesivi. Sentimentele pe care le ascunde gelozia

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe ori, să ne imaginăm că suntem iubiți, însă, în acest context, aceasta se confundă cu iubirea, iar dragostea mult dorită se transformă într-o luptă fără învingători.

„Gelozia vine pur și simplu din teama persoanei că nu are valoare de una singură. Cu cât persoana este mai puțin capabilă să-și găsească ea însăși protecția necesară și cu cât încrederea în sine este mai mică, cu atât crește nesigurața, teama de abandon și implicit apare gelozia, caracterizată prin nevoia puternică de a menține partenerul cât mai aproape, pentru protejarea propriei porții de afecțiune. Relația tradițională oscilează între afecțiune și dominare, din păcate, doi poli incompatibili pentru construirea unei relații reale. Cu alte cuvinte, gelozia seamănă aparent foarte mult cu iubirea, dar, în realitate, este un frate vitreg malefic, cu caracteristici diametral opuse”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

De multe ori, în relație, posesia predomină în detrimentul afecțiunii, iar puterea în detrimentul iubirii. Dragostea se amestecă cu: 

1. Teama – „Dacă nu ești lângă mine, nu mă simt protejat/ă”

FLASH NEWS Angajaţii Camerei Deputaţilor strâng semnături pentru declanşarea grevei

12:09

EXCLUSIV SUA și-au pierdut statutul de jandarm mondial. Ștefan Popescu: Nu mai au capacitatea industrială să susțină un conflict de mare intensitate

12:01

2. Morala – „Datoria ta este să te ocupi de mine/casă/familie”

3. Șantajul – „Voi muri sau mă voi sinucide dacă…”

4. Amenințarea – „Dacă nu ești cum vreau eu/cu mine, ai să vezi tu/ vei plăti scump”

5. Culpabilizarea – „Dacă iubești și pe altcineva, înseamnă că nu mă iubești pe mine!”

6. Mânie/furie – „Dacă mă supăr și reacționez, celălalt se sperie și nu mai pleacă”

7. Luarea de ostateci – Copiii sunt de obicei cei prinși la mijloc

8. Ideologia – „Pentru că ne iubim, trebuie să facem totul împreună”

9. Autoritatea – „Nu ai voie să faci/ai ceva fără mine”

10. Suferința – „Nu mai pot să dorm din cauza celuilalt”

11. Boala – Anxietate, depresie, atacuri de panică, somatizări

12. Forța/agresivitate – partenerul este reținut prin violență verbală și/sau fizică, imobilizare, încuiatul ușii, interzicerea accesului la mașină, bani, telefon sau orice alt mijloc de a lua legatura cu exteriorul

Psihologul Laura Maria Cojocaru crede că fidelitatea este înțeleasă de multe ori greșit”

„Cuvântul fidelitate provine de la grecescul „fides”, care înseamnă încredere. Ca orice lucru în acesta lume, și fidelitatea comportă două aspecte: cel pozitiv – încrederea reciprocă și cel negativ, pervertit, în care fidelitatea devine sinonimă cu abstinența, represiunea, limitarea și detenția””, precizează specialistul. Atunci când se accentuează doar aspectul negativ, cuplul devine o închisoare, un loc al reprimării, iar partenerul de viață se transformă într-un inamic. „Mulți oameni suferă de singurătate doar din cauza limitelor determinate de educația primită, de condiționările cauzate de unele concepții de viață preluate de-a valma, pentru că, în acest caz, cuvintele „te iubesc” deviază de la sensul lor pur și minunat și devin doar temeri și „închisori” pentru celălalt. Auzim mult prea des expresii de genul: „mă tem că tu nu mă iubești”, „„„te iubesc dacă și tu mă iubești”, „te iubesc dacă ești perfectă”” etc. Atunci când „te iubesc” înseamnă „mă iubesc așa cum sunt și te iubesc așa cum ești”, putem vorbi cu adevărat de iubire, pentru că fidelitatea față de celălalt începe cu cea față de tine însuți, pentru că liniștea ta este asigurată cu adevărat doar atunci când pot să-ți satisfaci tu însuți aspirațiile și atunci este minunat să-ți dorești și să poți împărți asta cu partenerul/a. Atunci când tu însuți te apreciezi, te iubești, te respecți, ești sensibil la tot ceea ce te înconjoară, atunci poți iubi cu adevărat viața și oamenii, atunci poți cu adevărat să construiești o relație cu o persoană aflată în aceeași dispoziție. O astfel de dragoste cunoaște foarte rar decepția și disperarea, atâta timp cât amâdoi se îngrijesc de creșterea ei, fiecare însă rămânând el însuși”, adaugă psihologul Laura Măria Cojocaru.