Dragoș Andreescu, tânărul care reînvie monumentele pierdute și colorează istoria: „Vreau să arăt cât de multe se distrug”. GALERIE FOTO

Sute de case vechi și conace cărora altădată le treceau pragul oaspeți străini sau chiar membrii familiei regale se „topesc” azi sub privirile trecătorilor și autorităților. Cu fiecare zi se prăbușesc încă puțin. Cineva însă, le observă. Le fotografiază și le descoperă istoria.

Așa a luat naștere proiectul „Monumente pierdute„. În spatele lui stă Dragoș Andreescu, un tânăr în vârstă de 31 de ani. Este ploieștean, dar locuiește în Craiova și, deși nu are studii în domeniul arhitecturii, este îndrăgostit de clădirile peste care s-au scurs sute de ani.

Totul a început în 2007, când, trecând prin comuna Malu Mare, a observat în curtea Liceului Agricol un conac. Avea să afle mai târziu că aparținuse lui Bebe Poenaru: „Treceam pe acolo cu un prieten și când am văzut acea imensitate înghesuită între blocurile comuniste ne-am zis ok, aici trebuie să fie ceva! Și așa a început totul. De atunci am vrut tot mereu să aflu mai multe și mai multe”, a povestit Dragoș pentru gândul.

INTERVIU Primul interviu al noului ambasador SUA la București: „Parteneriatul strategic cu România nu a fost niciodată mai puternic”

12:12

SĂNĂTATE Rogobete dezvăluie care este cea mai periculoasă adicție în rândul adolescenților: ”Nu putem interzice şi atât, pentru că nu vom rezolva problema”

12:09

FOTO: Facebook//Monumentepierdute

FOTO: Facebook//Monumentepierdute

Patru ani mai târziu, când baza de fotografii și informații aduna deja zeci de case și conace vechi, a pus totul la dispoziția oamenilor prin intermediul unei pagini de Facebook. Aici publică aproape zilnic poze, în speranța că pasiunea se va „transmite” celor din jur. Se ocupă deocamdată doar de clădirile din Oltenia. Face totul în timpul liber, fără să primească vreo recompensă sau vreun sprijin material.

Pentru că nu-i place să conducă, un bun prieten, Mihai Popescu, i s-a alăturat în această „aventură”: „Eu nu conduc. Nu îmi place să conduc pentru că vreau tot timpul să mă pot uita în jurul meu, să observ clădirile. Dar am un prieten care merge cu mine peste tot cu mașina. Uneori el îmi spune hai să mergem acolo, hai să vedem nu știu ce conac„, explică Dragoș.

„Totuși, o mare parte din timp nu o petrec pe teren, ci în fața calculatorului sau căutând în diverse cărți pentru a afla cărui boier i-a aparținut casa sau conacul respectiv, din ce an datează, cine a fost arhitectul… ș.a.m.d. Problema e că nu prea sunt trecute aceste date nicăieri…. Doar în anumite cărți, dar și acelea foarte rare și foarte greu de găsit”, a adăugat el.

FOTO: Arhiva personală – Dragoș Andreescu și Mihai Popescu

Deocamdată, din motive practice, își concentrează atenția în special asupra clădirilor vechi aflate în stare avanasată de degradare.

„Sunt foarte multe clădiri care nu sunt incluse în Patrimoniu. Unele sunt încă într-un stadiu cât de cât ok, de aceea nu prea mă duc acolo, pe acelea le las la final. Prefer să merg mai întâi la cele care nu figurează pe nicio listă și care sunt într-o stare mai mare de degradare, pentru că ele vor dispărea curând”, a precizat el.

„Vreau să arăt cât de multe se distrug. Spre exemplu, conacul Argetoianu, aflat la vreo 50 de kilometri de Craiova… În trei ani de zile au furat tot. În următorii trei ani de zile, n-o să mai existe nimic. De aceea vreau să mă duc și să le fotografiez și să le documentez pe toate înainte să se distrugă complet. Mi-ar plăcea ca tinerii și copiii mei măcar să știe că aceste clădiri frumoase au existat, dacă nu le vor mai putea vedea în realitate”, mai spune Dragoș.

A întâmpinat însă și probleme, în special în cazul clădirilor care au fost retrocedate sau cumpărate, devenind astfel proprietăți private.

„La conacul lui Argetoianu, unde venea, spre exemplu, familia regală, era un gard, dar care la un moment dat se termina. Am intrat și am început să fac poze. A venit paznicul la mine, mi-a spus că este proprietate privată, că a fost vândut și cumpărat apoi de cineva, dar lăsat așa… În ultimii ani s-a dărâmat și s-a furat cam tot. Mi-a spus să plec, că-mi sparge camera”, a povestit el. „Din respect, nu am postat nimic deocamdată, aștept să mai adun niște informații, să contactez proprietarii și atunci poate, dacă îmi dau voie… Am foarte multe clădiri documentate, dar despre care nu pot deocamdată să postez pe Facebook fiindcă am nevoie de acordul proprietarilor”, a continuat Dragoș.

FOTO: Facebook//Monumentepierdute

Are încredere însă că ceva poate schimba în ceea ce privește mentalitatea oamenilor, implicarea lor în proiecte de acest gen: „Mi-ar plăcea ca, la un moment dat, când vor trece pe lângă o clădire istorică, să se gândească ia stai, parcă am văzut asta într-o poză, chiar e superbă. Pentru că sunt foarte mulți care trec pe lângă ele și n-au nicio reacție sau nici nu le observă”.

În plus, observă mâhnit cum mulți dintre cei care restaurează clădirile vechi, de fapt, le distrug întreg farmecul: „Sunt clădiri vechi, frumoase, care au fațade extraordinar decorate, cu tot felul de detalii, iar la restaurare sunt acoperite cu polistiren… sau dau cu var peste picturi. Nici nu mai sunt oameni care știe să le restaureze așa cum trebuie”.

Și totuși, întreaga experiență îl bucură, chiar dacă îl „fură” deseori de lângă familia lui: „Îmi place, mă bucură foarte tare tot bagajul acesta de cunoștinte pe care le-am dobândit în toți acești ani și mă întreb oare ce voi mai afla în următorii zece ani”, spune el.

Acesta nu este însă singurul proiect inedit la care Dragoș Andreescu lucrează. Pentru că jobul său stabil este cel de graphic designer, a reușit să îmbine utilul cu plăcutul. De trei luni a lansat și pagina de Facebook „Istorie în culori„, unde publică fotografii vechi, colorate însă digital cu ajutorul Photoshop.

FOTO: Facebook//Photo Historia

FOTO: Facebook//Istorie în culori

 „Treaba asta a început de mai mulți ani, însă în România a luat amploare abia de curând. Unele fotografii erau făcute de mai mult timp, iar la început le postam pe Monumente pierdute. Tot încercam să atrag atenția oamenilor: uite cum era înainte, ce frumos, și uite cum e acum„, a explicat el. „Spre exemplu, o fotografie cu Ecaterina Teodoriu am colorat-o și a ajuns să fie văzută și în Taiwan. Mie îmi e drag, fiindcă promovez eroii noștri și țara în primul rând”, a adăugat tânărul.

„Am făcut ambele proiecte special pentru a atrage atenția asupra istoriei, asupra oamenilor de altădată”, conchide el.

Și nici nu are de gând să se oprească aici. Dragoș și-a exprimat sprijinul și pentru proiectul „Poveste Urbană”, lansat de Fundația pentru Educație și Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, și care își propune să scoată la lumină, cu ajutorul publicului, casele vechi, adevărate monumente istorice, pierdute în zgomotul cotidian.

„Poveste urbană” este o invitație către public să descopere casele vechi, cu valoare arhitecturală, din marile orașe ale României (București, Brașov, Iași, Cluj, Timișoara, Craiova și Constanța), care sunt neglijate sau pierdute în zgomotul și agitația citadină. Publicul este invitat ca în lunile iunie – august 2014 să fotografieze casele vechi, cu potențială valoare istorică, și să încarce fotografiile online, pe platforma www.povesteurbana.gandul.info. Acestea se vor regăsi și pe pagina de Facebook „Poveste Urbană”.

Pe lângă fotografie, alături de adresă și câteva informații (opționale) despre anul sau numele arhitectului casei, se caută poveștile imobilului sau ale foștilor proprietari, familii ce au trăit în înfloritoarea perioadă interbelică, sau au trecut prin zbuciumul instalării regimului comunist. Fiecare poveste de pe platformă va putea fi îmbogățită cu informații adunate de la public. Acesta poate folosi social media pentru a distribui fotografiile caselor, crescând astfel șansele de a afla cât mai multe detalii despre poveștile oamenilor ce au însuflețit case din jurul nostru.

Fotografiile și poveștile adunate pe parcursul acestei perioade vor fi folosite pentru construirea unui ghid urban mobil – o aplicație pentru mobil ce va fi disponibilă, gratuit, în AppStore și PlayStore, din luna octombrie a acestui an.