Fața bărbaților s-a modificat de-a lungul timpului pentru a rezista mai bine loviturilor cu pumnul

Potrivit unui articol publicat în revista Biological Reviews, întărirea oaselor maxilarului a avut loc în timpul luptelor pentru partenere și resurse, teorie care sugerează că violența a dus la o serie de schimbări evoluționiste fundamentale.

Fosilele descoperite de-a lungul timpului arată că australopitecii, predecesorii genului Homo, aveau structuri faciale surprinzător de robuste.

Mulți ani, structura facială robustă a fost considerată o adaptare la o alimentație dificil de mestecat, bazată pe nuci, semințe și ierburi. Însă, potrivit descoperirilor mai recente, examinarea dentiției și a izotopilor de carbon din dinții australopitecilor au pus sub semnul întrebării această „ipoteză a alimentelor”.

INEDIT Pompierii au venit cu autospeciale în parcurile pentru copii din Oradea pentru a crea „oaze de răcoare”. Imagini cu „intervenția specială”

23:34

DEZVĂLUIRI Cristela Georgescu, dezvăluiri despre cea mai grea perioadă din viața ei. A traversat „valea morții”

23:09

„De fapt, specia [Paranthropus] boisei, «spărgătorul de nuci», probabil mânca fructe”, a declarat profesorul David Carrier, principalul autor al teoriei și biolog evoluționist la Universitatea din Utah.

În loc de alimentație, David Carrier și Michael Morgan, coautorul studiului, au propus teoria potrivit căreia competiția violentă a dus la dezvoltarea acestor „întărituri” faciale – ceea ce aceștia au numit „ipoteza de întărire protectoare”.

În sprijinul ipotezei lor, David Carrier și Michael Morgan au adus informații legate de actele de agresiune ce au loc între oamenii din prezent. Câteva studii din camerele de urgență ale spitalelor au arătat că fața este cea mai expusă rănirii rezultate în urma conflictelor violente.

„Maxilarul se numără printre oasele cele mai expuse fracturilor – iar, în prezent, acest lucru nu este sfârșitul lumii, deoarece avem chirurgi, avem medicina modernă. Dar, cu patru milioane de ani în urmă, dacă îți fracturai maxilarul, era probabil o leziune fatală. Nu mai puteai să mesteci hrana (…) și mureai de foame”, a explicat David Carrier.

Maxilarul, obrajii, ochii și structura nasului, care sunt cele mai expuse loviturilor cu pumnul, în zilele noastre, erau, de asemenea, și cele mai protejate de schimbările evoluționiste întâlnite la australopiteci.

În afară de acest lucru, aceste oase manifestă cele mai mari diferențe la bărbați și femei, atât în prezent, cât și cu patru milioane de ani în urmă.

„În cazul oamenilor și al primatelor, în general (…), masculii au cea mai mare probabilitate de a intra în conflicte și tot bărbații riscă cel mai mult să fie răniți”, a spus profesorul Carrier pentru BBC News.

În mod interesant, urmașii hominizilor – inclusiv oamenii – au dat semne din ce în ce mai reduse ale protejării faciale.

Acest fenomen este rezultatul, potrivit lui David Carrier, unei nevoi din ce în ce mai scăzute de protecție: „Brațele și partea superioară a trupului nostru nu sunt nici pe departe atât de puternice pe cât erau la australopiteci. Există o corelație temporală”, a spus David Carrier.

Ideea „întăririi” faciale se sprijină pe o descoperire anterioară a lui David Carrier și Michael Morgan, potrivit căreia hominizii timpurii au fost primele primate care și-au folosit pumnii pentru a-și ataca adversarii.