FENOMENUL SPAȚIAL EXTREM DE RAR care va avea loc în zilele următoare și VA FI VIZIBIL DIN ROMÂNIA

Planeta Venus, demnă de zeița iubirii care i-a dat numele, a stârnit de-a lungul mileniilor fascinația oamenilor, a infirmat calcule laborioase, a cauzat dezamăgiri și a înșelat speranțe, iar uneori chiar a distrus viețile astronomilor care încercau să observe rarele sale treceri prin fața Soarelui.

Cu excepția civilizațiilor antice, precum maya, care observa planeta Venus și îi acorda o mare importanță – unul dintre calendarele sale ritualice era fondat pe ciclurile acesteia -, tranzitul planetei Venus prin fața Soarelui nu a fost niciodată observat științific în Occident până în secolul al XVII-lea, informează AFP.

Fenomenul, care va avea loc în noaptea de marți spre miercuri și se va produce din nou abia peste 105 ani, i-a intrigat pe oamenii de știință încă de la formularea, de către Johannes Kepler, a legilor despre mișcarea planetelor, într-o lucrare scrisă în anul 1627.

FLASH NEWSUrsula von der Leyen vine în România a doua oară de la preluarea mandatului de președinte de către Nicușor Dan. Securitatea în zona Mării Negre și Cadrul Financiar Multianual, printre mizele vizitei

06:30

JUSTIȚIETribunalul București reia cererea lui Călin Georgescu de înlocuire a arestului său preventiv cu o altă măsură

06:00

Savantul german prezicea în acea carte tranzitul lui Venus prin fața Soarelui pe 7 decembrie 1631, dar a murit cu un an mai devreme și nu a putut să asiste la acest eveniment astronomic. Acel tranzit nu a fost observat nici de alți astronomi, întrucât din cauza unor imprecizii în calculele lui Kepler, evenimentul a fost anunțat pentru perioada nopții, deși fenomenul ar fi putut fi observat în realitate pe timpul zilei, parțial, în Europa Occidentală.

Kepler nu a realizat nici faptul că Venus efectua o a doua trecere între Terra și Soare la opt ani după primul tranzit, înainte de a reporni pe orbita ei.

Din fericire, pastorul englez Jeremiah Horrocks (1619-1641) și-a dat seama de eroarea astronomului german și a prezis tranzitul din 4 decembrie 1639, ce a avut loc la ora după-amiezei. A observat el însuși prima parte a tranzitului, din satul său Hoole, dar și-a întrerupt măsurătorile pentru a-și îndeplini obligațiile sale religioase.

William Crabtree, un prieten al lui Horrocks, a asistat și el la acest eveniment, de la reședința sa din Manchester, însă a fost atât de uluit de fenomen, încât nu a făcut nicio măsurătoare.

Trecerea planetei Venus prin fața Soarelui din 6 iunie 1761 a fost, în schimb, foarte așteptată de comunitatea științifică. Dar, pe lângă dificultatea de a călători în acea vreme, Războiul de Șapte Ani a complicat și mai mult organizarea de expediții științifice de Franța și Anglia, cele două mari superputeri mondiale rivale, care se întreceau pe atunci în cursa pentru măsurarea în premieră a distanței dintre Terra și Soare.

În ciuda ostilităților, Academia regală de științe din Franța l-a trimis pe Guillaume Le Gentil la Pondichery în India, dar, atunci când nava franceză a ajuns la destinație, orașul a căzut în mâinile englezilor.

Guillaume Le Gentil a făcut cale întoarsă și a încercat să își facă măsurătorile de pe mare, dar mișcările vaporului l-au împiedicat să obțină rezultate concludente.

A decis în cele din urmă să debarce pe Insula Maurițius și să aștepte acolo următorul tranzit, ce avea să aibă loc peste opt ani. Din păcate, deși cerul era senin în zilele care au precedat fenomenul, savantul francez nu a putut să vadă absolut nimic din cauza norilor, în ziua în care a avut loc evenimentul, pe 3 iunie 1769.

Nefericitul astronom a revenit în Franța în 1771, la peste 11 ani de la plecarea sa. A descoperit că a fost declarat decedat din punct de vedere legal, că niciuna dintre scrisorile sale nu a ajuns la destinație, că soția lui s-a recăsătorit și că locul său din Academia franceză a fost acordat unui alt savant.

La rândul lor, savanții britanici Charles Mason și Jeremiah Dixon au fost atacați de nave franceze la scurt timp după ce ambarcațiunea lor a părăsit portul din Plymouth.

Din cauza celor 11 morți și 37 de răniți din echipajul lor, cei doi savanți au vrut să renunțe la misiune, dar și-au schimbat repede părerea, după ce au primit o scrisoare din partea Academiei Regale de Științe din Marea Britanie. „Un abandon ar provoca un scandal de neuitat în care vor apărea numele voastre și care va aduce probabil ruinarea voastră definitivă”, se afirma în acea scrisoare.

În 1874, șansa i-a surâs în sfârșit amiralului Ernest Mouchez, care a înfruntat o vreme execrabilă pe insula Saint-Paul, dar în ziua cea mare, pe 9 decembrie, cerul s-a degajat aproape miraculos, iar Venus a binevoit să se lase fotografiată în timpul tranzitului ei prin fața Soarelui. Norii au reapărut câteva minute după depărtarea lui Venus de discul solar.

Apropiata trecere a planetei Venus prin fața Soarelui reprezintă o ocazie rară de a verifica tehnicile de observare a exoplanetelor îndepărtate care tranzitează prin fața stelelor lor, afirmă astronomii din zilele noastre, care consideră că această aliniere este un eveniment științific major.

Evenimentul va putea fi observat pe 5 iunie sau pe 6 iunie, în funcție de locul de pe Terra unde se află privitorul. Fenomenul se va produce începând cu ora 1.05 (ora României) și se va încheia la 7.55 (ora României), astfel că va putea fi observat în țara noastră în primele ore ale dimineții, potrivit transitinfovenus.nl.

Trecerea planetei Venus prin fața Soarelui va fi vizibilă în întregime din regiunea Oceanului Pacific, începând din estul Australiei, dar mai ales din Hawaii, unde se află multe dintre cele mai puternice telescoape din lume, precum cel de la Observatorul Mauna Kea.

În Statele Unite, tranzitul va începe pe 5 iunie după-amiază, iar Soarele va apune înainte de încheierea fenomenului. În Europa, va fi exact invers – în zorii zilei de 6 iunie, Venus va fi început deja să treacă prin fața Soarelui.

Următoarea trecere a planetei Venus printre Soare și Terra va avea loc abia în 2117, adică peste 105 ani. Aceste tranzitări au loc în pereche, la intervale de opt ani, iar apoi nu se mai produc timp de peste un secol. În secolul al XXI-lea, precedenta aliniere a avut loc în 2004, iar în secolul al XX-lea nu a avut loc niciuna.

Tehnica de detectare a exoplanetelor prin monitorizarea trecerii lor prin fața stelelor le-a permis cercetătorilor, în ultimii ani, mai ales după lansarea unor sateliți precum Kepler, să facă multe descoperiri.

Catalogul actualizat în luna martie de savanți, realizat pe baza datelor transmise de Kepler, număra 2.321 de planete potențiale care tranzitează prin fața a 1.790 de stele.

Zece din cele 46 de exoplanete descoperite în zone locuibile, unde temperaturile de la suprafață permit existența apei în stare lichidă, au mărimi apropiate de cea a Terrei.

În cea mai mare parte a cazurilor, însă, astronomii se confruntă cu o lipsă de informații despre compoziția atmosferei acestor exoplanete.

Câteva site-uri americane permit vizualizarea acestui eveniment: http://venustransit.nso.edu, http://venustransit.nasa.gov/transitofvenus/ și http://eclipse.gsfc.nasa.gov/OH/transit12.html.