Misterul unuia dintre cele mai mari cratere de pe Pământ a fost elucidat

Acest studiu risipește misterul legat de originea acestei uriaș crater cu formă aproape eliptică, ce măsoară aproximativ 60/30 kilometri și este localizat la marginea orașului Sudbury, din Ontario, Canada.

Încă de la descoperirea unor bogate zăcăminte de cupru, nichel, paladiu și alte metale de mare valoare de la sfârșitul secolului XIX, oamenii de știință au început să se întrebe cum s-a format această gigantică gaură în sol, conform unuia dintre co-autorii acestui nou studiu, Joseph Petrus, geolog la Universitatea Laurentian din Sudbury.

Cercetătorii știau că este vorba de un crater de impact pornind de la o serie de caracteristici precum fragmente de rocă cimentate unele de altele dar și prezența unei structuri conice repetitive de striații în rocă.

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

REACȚIE Băsescu sare în apărarea lui Georgescu, după imaginile cu el încătușat: „De ce trebuie să pui cătușe? Ăsta nu e un tip care să dea în cap!”

23:23

În anii ’60 — ’70 geologii au datat mai multe mostre de rocă și au ajuns la concluzia că impactul aflat la originea acestui crater s-a produs în urmă cu 1,9 — 1,6 miliarde de ani. Datări mai recente, bazate pe analiza vârstei zirconului care s-a cristalizat din rocile topite în urma impactului, au estimat că acest eveniment s-a produs în urmă cu 1.849,5 milioane de ani, conform unui articol publicat în 2008 de revista Geology.

Însă, niciuna dintre cele câteva sute de lucrări științifice despre Bazinul Sudbury nu preciza cu exactitate ce tip de impact a dus la formarea sa. Pentru a răspunde acestei întrebări, Joseph Petrus și colegii săi au reexaminat din punct de vedere chimic rocile din crater.

Ținând cont de faptul că minereurile siderofile (prezintă o afinitate puternică pentru fier), așa cum este iridiu sau aurul, sunt atrase spre nucleul planetei, în crustă astfel de minereuri există în concentrații relativ scăzute. În același timp, rocile provenite din spațiu conțin concentrații mai mari de elemente siderofile decât crusta terestră — asteroizii fiind mai bogați în elemente siderofile, spre exemplu, decât cometele care sunt un amestec de gheață, gaz și praf rămase de la începutul sistemului solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani.

Prin studierea concentrației și distribuției elementelor siderofile în rocile din zona de impact, la care se adaugă dimensiunea perimetrului în care rocile au fost topite în urma impactului, Joseph Petrus și colegii săi au putut identifica tipul de impact care a produs acest crater.

Concluzia lor a fost că acest impact a fost provocat de o cometă, și nu de un asteroid. Astfel, o cometă masivă a căzut în oceanul puțin adânc din apropierea coastei unui supercontinent străvechi, denumit Nuna, în urmă cu aproape 1,9 miliarde de ani. Coliziunea a fost atât de puternică încât fragmente de rocă dislocate de impact au ajuns până la 1.000 de kilometri în toate direcțiile.

În urma impactului s-a format un crater gigantic, cu o formă complexă, măsurând 150 de kilometri în diametru, care apoi, de-a lungul sutelor de milioane de ani s-a erodat treptat până la forma sa din prezent. În acea perioadă, biosfera era formată din microorganisme unicelulare primitive, conform cercetătorilor canadieni.

Oamenii de știință încă nu cunosc foarte multe detalii despre compoziția cometelor, speranțele lor fiind legate de reușita misiunii sondei Rosetta, care a trimis un modul științific, Philae, pe cometa 67P/Ciuriumov-Gherasimenko. „Sperăm că misiunea Rosetta ne va oferi informații fără precedent cu privire la structura și chimia cometelor, așa că așteptăm cu nerăbdare rezultatele acestei misiuni”, a mai declarat cercetătorul canadian, scrie Agerpres.

Concluziile acestui nou studiu despre originile Bazinului Sudbury sunt prezentate pe larg în ultimul număr al revistei Terra Nova.