Modul uimitor prin care Elveția a rezolvat problema deșeurilor

În anii 1980, țara s-a confruntat cu un dezastru ecologic: toate râurile și lacurile erau contaminate cu fosfați și nitrați, pământul era expus metalelor grele, iar oamenii generau o cantitate imensă de gunoi în fiecare lună.  Elvețienii și-au dat seama că au o problemă și au luat măsuri pentru a implementa soluții.

Sortarea gunoiului în funcție de diferite categorii părea să fie metoda cea mai eficientă. Noile reguli au fost anunțate, iar excepțiile nu erau acceptate: toată lumea trebuia să se conformeze.

De exemplu, pentru a arunca un pliculeț de ceai, trebuia să arunci eticheta în containerul pentru carton, săculețul de ceai era pus în cel pentru hărtie, frunzele pentru ceai erau puse în containerul pentru compost, capsele metalice în containerul pentru metal, iar firul de ață ajungea în altă pungă specială pentru gunoi.

CONTROVERSĂ Kim Jong-Un își antrenează soldații în Ucraina, spune ministrul Apărării din Japonia

15:44

ECONOMIE Propunerile unui fost ministru de finanțe pentru relansarea economiei: sprijin direct pentru 3 milioane de români

15:27

Cei care nu respectă regulile sunt nevoiți să plătească o amendă, prin urmare, elvețienii reciclează în fiecare zi:

-70% din hărtia folosită în țară

-o cantitate foarte mare de carton

-baterii electrice

-sticlă (Elvețienii reciclează mai mult de 90% din sticle, aceștia sortându-le și în funcție de culoarea sticlei)

-sticle de plastic

-cutii

-cutii de aluminiu

-veioze

– cadavrele animalelor (Este interzisă îngroparea animalelor, existând și o taxă)

-ulei vegetal

-medicamente expirate

Oamenii pot să arunce în continuare gunoiul în containere normale, însă au de plătit o taxă pentru fiecare jumătate de kilogram de gunoi. O ștampilă specială este aplicată fiecărei pungi pentru a arăta că taxa a fost plătită. Taxa este de 2 sau 3 franci elvețieni pentru 5 kilograme de gunoi, scrie BrightSide.

Cei care nu plătesc această taxă pot ajunge să plătească până la 10.000 de franci, „poliția gunoiului” deschizând fiecare pungă fără ștampilă și căutând indicii despre a-și da seama cine a aruncat acea pungă.

Această abordare s-a dovedit una de succes, nu neapărat de frica amenzilor mari, ci mai degrabă datorită cetățenilor preocupați de mediul înconjurător.