NASA a făcut anunțul. De ce a ”dispărut” atmosfera planetei Marte

Acestea au fost concluziile formulate de patru studii separate, publicate în revista Science, realizate pe baza datelor colectate de instrumentele aflate la bordul sondei MAVEN. Un alt studiu indică o mai mare densitate a oxigenului atmosferic decât au estimat anterior oamenii de știință. „Aceste noi date dezvăluie câteva surprize, ca și câteva ajustări ale teoriilor avansate anterior”, a precizat NASA într-un comunicat.

Măsurătorile din atmosfera superioară marțiană au aratat o rată de difuzare în spațiu a fluxului de particule ionizate care este accelerată (de 10 ori mai rapidă decât ar fi normal), în timpul unei erupții solare petrecute în primăvara acestui an, fapt ce ar putea să ofere indicii prețioase în legătură cu mecanismul prin care Marte și-a pierdut o mare parte din atmosferă și a devenit planeta deșertică din zilele noastre, a explicat Bruce Jakosky, cercetător la Universitatea Colorado din Boulder, unul dintre coordonatorii acestor studii.

COMUNICAT Eco Sud marchează un moment istoric pentru România. 100% din deșeurile generate în regiunea București–Ilfov sunt tratate înainte de eliminare

11:21

NEWS ALERT Din nou alertă la Costinești. Un nou fragment de dronă a fost descoperit pe plajă

10:46

Ținând cont de probabilitatea ca aceste erupții solare să se fi produs cu o frecvență mai mare în „copilăria” Sistemului Solar, oamenii de știință de la NASA sugerează că ratele de difuzare în spațiu a particulelor ce formează atmosfera lui Marte erau în mare parte asociate cu această activitate a Soarelui.

Instrumentele de la bordul sondei MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) au asigurat o vizualizare a câmpului magnetic marțian, bombardat de jeturi de materie ionizată în timpul acelei erupții solare puternice, care a avut loc în martie 2015.

Un al doilea studiu, coordonat de Stephen Bougher, profesor la Universitatea din Michigan, a analizat datele colectate de două „plonjoane” efectuate de sonda MAVEN în atmosfera lui Marte pentru a determina natura termosferei și a ionosferei acestei planete. În timpul acelor explorări, instrumentele de la bordul sondei americane au detectat o importantă variație de temperatură în funcție de altitudine, ca și combinații stabile de dioxid de carbon, argon și protoxid de azot. De asemenea, cercetătorii americani au detectat cantități de oxigen mai mari decât estimările lor inițiale.

Densitatea acestor elemente, la o altitudine de aproape 200 de kilometri, a variat de o manieră importantă la fiecare orbită a sondei, fapt ce sugerează că aceste variații ar putea rezulta din undele gravitaționale care interacționează cu vânturile solare la altitudini mai joase. Rezultatele ar trebui să îi ajute pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine interacțiunile dintre vânturile solare și atmosfera marțiană și, în special, mecanismele fizice grație cărora este limitată difuzarea atmosferei în spațiu prin intermediul acelor interacțiuni.

Un al treilea studiu realizat pe baza datelor transmise de MAVEN arată un fenomen ce reprezintă o observație științifică fără precedent – o auroră boreală de joasă altitudine, la doar 60 de kilometri, foarte asemănătoare cu cele produse pe Terra. Aceste fenomene luminoase spectaculoase sunt provocate de interacțiunea dintre atmosferă și particulele ionizate de vânturile solare.

Al patrulea studiu, coordonat de Laila Andersson, cercetătoare la Universitatea Colorado, a analizat norii de praf detectați de sonda MAVEN la altitudini care variază între 150 și 1.000 de kilometri.

Niciun proces cunoscut până în prezent nu poate să transporte astfel de concentrații de praf la înălțimi atât de mari deasupra solului, explică oamenii de știință, care au exclus posibilitatea ca sateliții lui Marte să fi acționat ca sursă a forței de atracție pentru acei nori de praf, ținând cont de mărimea și distribuția acestor particule fine. După părerea savanților americani, ar fi vorba mai degrabă de praf de origine interplanetară.

Sonda MAVEN este înzestrată cu opt instrumente științifice, inclusiv cu un spectrometru de masă pentru a determina structurile moleculare ale gazelor atmosferice și cu senzorul SWEA (Solar Wind Electron Analyser), creat de Institutul francez de cercetări în domeniul astrofizicii, care analizează vânturile solare.

Lansată pe 18 decembrie 2013, de la baza spațială Cape Canaveral din Florida, sonda americană MAVEN, ce are o greutate de 2,45 tone, s-a plasat cu succes pe o orbită a planetei Marte, în septembrie 2014.