O moleculă din creier, la originea efectelor neplăcute ale decalajului orar – studiu

O moleculă din creier care reglează modul în care organismul percepe decalajul orar a fost descoperită de cercetătorii britanici, fapt care ar putea ajuta la punerea la punct a unui tratament pentru combaterea efectelor neplăcute ale acestui fenomen, informează lexpress.fr.

Cercetătorii de la Universitatea Oxford spun că oamenii care se simt rău în urma schimbărilor de fus orar pățesc acest lucru din cauza unei molecule din creier.

În studiul lor, publicat în revista Cell, aceștia spun că se pot pune la punct tratamente care ar permite „reducerea semnificativă” a efectelor perturbatoare ale decalajului orar.

Mai precis, aceste tratamente ar împiedica molecula „vinovată” din creier să își efectueze activitatea de reglare a percepției timpului și luminii.

SPORT FCSB – Dinamo 0-0 | Gigi Becali: „Mingea doar la ei! Noi ne-am apărat bine”

00:41

EXTERNE Pentagonul a cerut Europei să preia până în 2027 majoritatea capabilităților NATO, altfel SUA ar putea ieși din unele mecanisme de coordonare

00:03

Ceasul biologic determină ciclul veghe/ somn, influențând și senzația de foame, dispoziția și presiunea arterială. Lumina acționează ca un buton de resetare, dar, în timpul călătoriilor în diverse zone ale lumii, ceasul biologic are nevoie de mai mult timp pentru a se regla. Astfel, din cauza decalajului orar, organismul se simte obosit, senzație care poate dura mai multe zile.

Echipa de cercetători britanici, al cărei studiu a fost finanțat de The Wellcome Trust, a analizat secțiuni ale ADN-ului care și-ar putea modifica activitatea ca reacție la influența luminii.

Cercetătorii au descoperit că un număr uriaș de gene erau activate în acest proces, însă proteina numită SIK1 era cea care acționa ca o „frână”, limitând efectele luminii.

Experimentele efectuate pe șoareci, care au avut ca scop limitarea activității SIK1, au arătat că organismul acestora se putea adapta foarte rapid dacă era supus unui decalaj orar de șase ore – o zi, față de șase zile în cazul șoarecilor care nu fuseseră supuși experimentelor.