Peștele, mâncat în primul an de viață, previne apariția astmului – studiu

Peștele poate preveni apariția astmului la bebeluși dacă este introdus în dietă încă din primul an de viață. Aceasta este concluzia oamenilor de știință de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, notează Daily Mail.

Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au analizat fișele de sănătate și dieta unui grup de peste 7.200 de copii, născuți în perioada 2002-2006 în Rotterdam. După examinarea acestor fișe, experții au constatat că din numărul total de voluntari 1.281 de copii au mâncat pește în primele șase luni de viață, 5.498 au consumat în primul an de viață, iar pentru 431 nu li s-au inclus acest tip de carne în dietă până la vârsta de 1 an.

Concluzia experților de la  Centrul Medical Erasmus din Rotterdam este susținută de teorii precedente care spun că introducerea în regimul zilnic al a acizilor grași, nutrienți care se găsesc din abundență în carnea de pește, ajută la prevenirea astmului.

PODCAST ALTCEVA Suada Agachi dezvăluie cum ne ”vorbesc” liniile vieții din palmă

11:12

VIDEO Ilie Bolojan a primit cadou carnețelul cu sprâncene unite și încruntate. Premierul a făcut o vizită surpriză la târgul de carte din Oradea

10:49

În plus, oamenii de știință au monitorizat copiii implicați în studiu până la vârsta de 4 ani. La finalul acestei perioade s-a constatat că între 40 și 45% dintre micuții care nu au mâncat pește în primul an de viață au înregistrat simptome de astm.

Mai mult, cercetările anterioare au arătat că dieta din viața intrauterină poate avea și ea un rol în a scădea riscul de astm. Daily Mail scrie că femeile însărcinate care mănâncă pește în timpul sarcinii prezintă un risc diminuat de a da naștere unui copil diagnosticat cu această afecțiune.

Astmul este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice din lume, statisticile arătând că, la ora actuală, există în jur de 300 de milioane de persoane diagnosticate cu astm bronșic. În România, 5% din populație este afectată de astm, însă studiile arată că pacienții nu sunt suficient informați despre boală și nu au o relație bună cu medicul, ceea ce duce la un tratament deficitar.