The Guardian anunță intrarea actorului Radu Beligan în Cartea Recordurilor

Vestea că Radu Beligan a intrat în Cartea Recordurilor drept „Cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru” a ajuns recent și în presa străină. Cotidianul britanic „The Guardian” a publicat un material în care anunță performanța artistului în vârstă de 95 de ani.

„Eu nu am niciun merit”, a spus Beligan sâmbăta trecută, în timpul ceremoniei speciale organizate în Piața Timpului din Capitală în cinstea sa. „Sunt rezultatul dragostei pe care voi mi-ați arătat-o de-a lungul multor, multor ani”, s-a adresat el publicului prezent.

Actorul Radu Beligan, Sorin Oprescu, primarul general al Bucureștiului, și George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis, au inaugurat weekend-ul trecut, pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, „Gongul Thaliei”, un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea și evoluția spirituală a slujitorilor scenei.

Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, județul Bacău. A studiat dreptul și filosofia la București și a frecventat cursurile Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică, sub îndrumarea Luciei Sturdza Bulandra. A debutat pe scena Teatrului „Munca și Lumina” din Capitală pe când avea 20 de ani, în piesa „Crima și pedeapsă”, regizată de Mihai Zirra. Au urmat numeroase roluri, actorul fiind distribuit în piese precum „Confruntarea” (1948, regia Moni Ghelerter”), „O noapte furtunoasă” (1948, regia Sică Alexandrescu), „Trei Surori” (1950, regia Moni Ghelerter), „D”ale carnavalului” (1951, regia Sică Alexandrescu), „Ultima oră” (1953, regia Moni Ghelerter), „O chestiune personală” (1955, regia Sică Alexandrescu), „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește” (1957, regia Marietta Sadova), „În valea cucului”, (1959, regia Sică Alexandrescu), „Simfonia patetică” (1973, regia Aurel Baranga), „Richard al III-lea” (1976, regia Horea Popescu), „Caligula” (1980, regia Horea Popescu), „Titanic Vals” (1983, regia Mihai Berechet), „Moștenirea” (1989, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu), „Azilul de noapte” (1998, regia Ion Cojar), „Numele trandafirului” (1998, regia Grigore Gonța), „Take, Ianke și Cadâr” (2001, regia Grigore Gonța) și „Egoistul” (2004, regie proprie).

A fost distribuit pentru prima dată într-un film în anul 1943, în producția „O noapte furtunoasă”, regizată de Jean Georgescu. Trei ani mai târziu, actorul a jucat în „Visul unei nopți de iarnă”, în regia lui Jean Georgescu. De asemenea, actorul a fost distribuit și filmele „Răsună valea” (1949, regia Paul Călinescu), „Lanțul slăbiciunilor” (1952, regia Jean Georgescu), „Bădăranii” (1960, regia Sică Alexandrescu și Gheorghe Naghi), „Șeful sectorului suflete” (1967, regia Gheorghe Vitanidis), „Întoarcerea lui Magellan” (1974, regia Cristiana Nicolae), „Cuibul salamandrelor” (1976, regia Mircea Drăgan), „Aurel Vlaicu” (1977, regia Mircea Drăgan), „Iancu Jianu, zapciul” (1980, regia Dinu Cocea), „Horea” (1984, regia Mircea Mureșan), „Trahir” (1993, regia Radu Mihăileanu), „După-amiaza unui torționar” (2001, regia Lucian Pintilie) și „Medalia de onoare” (2010, regia Călin Peter Netzer).

Radu Beligan s-a aflat de multe ori și în postura de regizor, printre piesele la care a lucrat numărându-se „Doctor fără voie” (1955, co-regie cu Sică Alexandrescu), „Sălbaticii” (1959), „Poveste de Irkutsk” (1960), „O scrisoare pierdută” (1979), „De partea cui ești?” (1996), „Egoistul” (2004) și „Străini în noapte” (2007).

De-a lungul carierei sale, artistul a primit numeroase premii și distincții, printre care Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan, precum și cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer”. Este Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, precum și al Academiei „George Enescu” din Iași. În anul 2002, președintele francez Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan fost numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare.

Foto: Mediafax (Ovidiu Micsik)

Anul acesta, în iunie, Radu Beligan a lansat volumul „Între acte”, o culegere de însemnări și cugetări , pe care acesta le-a așternut pe hârtie în cei peste 75 de ani de carieră. „Aceste însemnări sunt desprinse dintr-un bloc notes în care de ani de zile consemnez observații care răspund nevoii de proprie cunoaștere, de dialog cu mine însumi și de aducere aminte”, se arată chiar în primele pagini ale cărții. Cel de-al patrulea volum al artistului – după „Pretexte și subtexte”(1968), „Luni, Marți, Miercuri” (1978)” și „Note de insomniac” (2001) – a fost prezentat publicului în cadrul unui eveniment organizat la standul Editurii ALLFA, de la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2013.

„Aici se mânca mai ieftin”

Radu Beligan a intrat în politică în anul 1947. „În vremea aceea era foamete, iar PSD avea o cantină în localul unde se află azi Teatrul Țăndărică. Aici se mânca mai ieftin, și Ionel Țăranu mi-a spus că dacă mă înscriu în PSD voi putea mânca și eu la acea cantină, lucru pe care l-am și făcut”, a povestit el mai târziu.

În 1962, a intrat în Partidul Comunist Români (PCR), decizie luată pentru a se putea transfera de la Teatrul de Comedie la Teatrul Național din București, după cum mărturisește acum. De altfel, Radu Beligan a fost director al celui dintâi teatru amintit în perioada 1961-1969, după care a condus Teatrul Național până în anul 1990. Între anii 1969-1989, artistul a fost membru al Comitetului Central (CC) al PCR, precum și deputat al Marii Adunări Naționale (1961-1975).

Timp de 15 ani, Radu Beligan a fost căsătorit cu actrița Nineta Gusti. După despărțirea de aceasta, artistul a început un nou mariaj, alături de Dana Crivăț, împreună cu care are o fiică. Cei doi soți s-au despărțit însă, iar în anul 1965, Radu Beligan s-a căsătorit cu Marica Beligan, alături de care a rămas până la moartea acesteia, în anul 1993. Cu cea din urmă soție, actorul are trei copii – Lamia, Raluca și Alexandru.