Alina Bârgăoanu: ”Pot fi îmblânziți giganții digitali?” (OPINIE)

Este fezabilă reglementarea ecosistemului media digital? Judecând după propunerile recente ale Comisiei Europene, da. Sub leadership-ul Președintei Ursula von der Leyen, Comisia Europeană a propus la mijlocul lunii decembrie pachetul format din Actul legislativ privind serviciile digitale și Actul legislativ privind piețele digitale.

Pachetul își propune să “facă ordine în mijlocul haosului”, după cum s-a exprimat Margrethe Vestager, vicepreşedinta Comisiei Europene și coordonatoarea agendei “Europa, pregătită pentru era digitală”.

Un sistem reglementare rămas cu totul în urmă

Această propunere legislativă este cea mai recentă dintr-un set mai amplu de acțiuni pentru conturarea viitorului digital al Europei.  În miezul dezbaterii se află modul în care gestionăm riscurile asociate tehnologiilor digitale. Potențialul transformator, benefic, al acestora tehnologii este însoțit de o seamă de disfuncționalități și probleme structurale, precum: utilizarea excesivă, chiar abuzivă a informațiilor despre utilizatorii serviciilor digitale, procesarea într-o manieră netransparentă a datelor cu caracter personal, pozițiile de cvasi-monopol ale giganților digitali, stimularea artificială, algoritmică, a engagement-ului, explozia de informații înșelătoare sau false, atacurile cibernetice.

SPORT FCSB – Dinamo 0-0 | Gigi Becali: „Mingea doar la ei! Noi ne-am apărat bine”

00:41

EXTERNE Pentagonul a cerut Europei să preia până în 2027 majoritatea capabilităților NATO, altfel SUA ar putea ieși din unele mecanisme de coordonare

00:03

Direcțiile conturate la nivelul Uniunii Europene în ultimii cinci ani răspund nevoii de a moderniza cadrul legislativ tradițional, dezvoltat în logica Internetului de primă generație; cadru care a devenit aproape caduc în raport cu modul în care funcționează media și serviciile digitale în zilele noastre.

Primii pași în sensul modernizării despre care vorbim au fost făcuți odată cu formularea Planului de acțiune împotriva dezinformării, care a condus la semnarea voluntară de către reprezentanții platformelor digitale a Codului de bune practici, instrument cu rol de autoreglementare. În cazul Codului, accentul cade asupra eforturilor de a transparentiza modul de funcționare a algoritmilor și de a reduce viralitatea conținutului dăunător (care dezinformează), prin cooperare cu un număr mare de organizații independente (fact-checkers).

Aceste acțiuni au fost urmate de Planul de acțiune pentru democrația europeană, prezentat la începutul lunii decembrie 2020. Acesta se concentrează asupra sănătății ecosistemului media ca precondiție pentru o democrație sănătoasă și urmărește trei direcții: promovarea unor alegeri libere și corecte, consolidarea libertății mass-media și combaterea dezinformării.

”Controlori ai fluxului de informație”

Pachetul format din Actul legislativ privind serviciile digitale și Actul legislativ privind piețele digitale “atacă” frontal câteva probleme spinoase privind reglementarea ecosistemului media digital.

Prima problemă vizează gestionarea conținutului găzduit de platformele digitale. Sunt acestea simple “gazde”, sau ar trebui să fie responsabile pentru conținutul ilegal sau dăunător pe care îl găzduiesc? Reglementările fixează norme privind eliminarea bunurilor, serviciilor sau conținuturilor online ilegale, garanții pentru evitarea situației în care un conținut este eliminat în mod eronat de pe platforme și obligativitatea ca jucătorii foarte mari să ia măsuri pentru a preveni utilizarea abuzivă a sistemelor lor. Rămane nesoluționată situația conținutului dăunător, despre care Actul legislativ privind serviciile digitale menționează doar că “toate părțile implicate sunt de acord că vorbim despre o problemă delicată, care nu trebuie să facă obiectul unor obligații specifice, din cauza implicațiilor asupra libertății de exprimare”. Nu sunt impuse limitări nici asupra practicilor de microtargetare a utilizatorilor în baza “amprentei” lor digitale, deși aceste practici deschid posibilități nenumărate pentru promovarea unui conținut hiper-personalizat și, frecvent, manipulator.

A doua problemă se referă la crearea unor structuri de supraveghere a giganților digitali. În spiritul noii propuneri, platformele care ajung la peste 10% din populația UE (45 de milioane de utilizatori) sunt considerate a avea un caracter sistemic; pentru ele, este prevăzută o nouă structură de supraveghere, alcătuită dintr-un consiliu de coordonatori naționali pentru servicii digitale, sub coordonarea Comisiei Europene. Comisia ar urma să dețină competențe speciale în ceea ce privește supravegherea platformelor foarte mari, inclusiv posibilitatea de a le sancționa în mod direct. Ceea ce reprezină o ruptură față de modelele de autoreglementare în vigoare și reprezintă un salt către un model bazat pe coreglementare și pe reechilibrarea relației asimetrice dintre utilizatori și platforme.

Nu în ultimul rând, prin intermediul Actului legislativ privind piețele digitale, sunt abordate frontal consecințele negative care derivă din rolul de gatekeepers al giganților digitali aflați în poziții de monopol. Acești „controlori ai fluxului de informație” dețin controlul asupra unor întregi ecosisteme de platforme, ceea ce le conferă o influență disproporționată asupra utilizatorilor. Comisia obiectează, în mod special, împotriva practicilor de a folosi datele colectate de la utilizatorii unui anumit serviciu pentru a dezvolta sau îmbunătăți un alt serviciu, folosind, astfel, de un imens avantaj competitiv în raport cu jucătorii mai mici de pe piață.

Dacă va fi adoptat, pachetul legislativ va servi ca precendent pentru practicile de “îmblânzire” a giganților digitali și în alte spații geografice sau culturale, inclusiv în cel nord-american. Deocamdată, părerile sunt împărțite privind actuala formă a pachetului legislativ. Google a denunțaț caracterul arbitrar al reglementărilor, care ar viza doar un grup restrâns de companii, în timp ce vocile radicale consideră că pachetul legislativ face prea multe concesii. Indiferent de cum vor evolua discuțiile, este clar că, în întreaga lume transatlantică, se articulează consensul potrivit căruia situația actuală, în care un număr extrem de mic de companii tehnologice dictează ce să cumpărăm, la ce să dăm atenție, la ce să ne gândim și, din ce în ce mai mult, cum să gândim, nu mai poate continua.