Diana Șoșoacă împarte scena politică. În ce hal am ajuns?!

Decizia Curții Constituționale a produs încă un clivaj pe scena publică, și așa extrem de polarizată urmare a conduitei celor 2 președinți din ultimii 20 de ani. Traian Băsescu a adus populismul din zona marginală în mainstream-ul electoral, învrăjbind între ele toate categoriile sociale, profesionale și demografice. Klaus Iohannis, în scurtele perioade în care nu absentat de la serviciu și din spațiul public, a orchestrat un sistem al demonizării competitorilor politici ai partidului care l-a propulsat la Cotroceni, adâncind ruptura țesăturii societății românești.

Discuția privind respingerea candidaturii unui personaj absolut nociv și toxic, prin discurs și acțiuni politice, este una complexă și delicată. Pe de o parte, ea poate fi privită drept o măsură sanitară binevenită. Pe de alta, creează un precedent extrem de periculos la adresa democrației, atât cât mai există ea în țara noastră.

ATAC Cine sunt rebelii Houthi, care au revendicat atacul sângeros de pe aeroportul din Riad. Ce legături au cu Iranul

13:15

HOROSCOP Regina toamnei. Zodia de care se lipesc banii în octombrie

13:12

Principial vorbind, câtă vreme o instanță judecătorească nu a limitat dreptul electoral de a fi ales, nimeni nu ar trebui să fie împiedicat să intre într-o cursă politică.

Faptul că există aderenți la elucubrațiile fasciste și antisemite ale conducătoarei SOS e o chestiune de educație – fapt aparent paradoxal în România presupus educată de programul prezidențial – care nu se va rezolva prin măsuri punitive. Ci prin conștientizarea oamenilor asupra abuzurilor, crimelor, atrocităților și ororilor comise de legionari, naziști și alte asemenea mișcări.

Însă, pe lângă educație, e vorba și de isteria din agora ultimelor două decenii. În fond, Diana Șoșoacă nu face decât să continue discursul vadimist al execuțiilor publice și al complotului universal împotriva țării noastre, al țepelor băsiste din Piața Victoriei și al abuzurilor din sistemul de justiție, precum și al narativului urii față de PSD, instrumentalizat de Klaus Iohannis. Mai precis, terenul pentru condamnabilele aberații ale personajului scos din cursă de CCR a fost bine fertilizat în ultimii 20 de ani. Ceea ce în anul 2000 era privit doar ca un exotism a ajuns, din păcate, în centrul vieții politice de la noi.

Și astfel ajungem la problema de fond: delegitimarea celor care, în mod ipocrit, se prefac a apăra astăzi principiile democratice, pe care le-au sacrificat cu relaxare în ultimii, deja, prea mulți ani. Iar campionii fenomenului sunt liderii PNL. Doar 3 exemple:

1. Un oarecare „liberal” de la Iași ține predici despre valorile democrației și ale statului de drept. Acum un an, același personaj, care susține astăzi cauza Dianei Șoșoacă, cerea scoaterea în afara legii a AUR. Oare ce s-a schimbat în percepția și „valorile democratice” ale acestuia în doar 12 luni? Atunci acuza formațiunea lui George Simion de legionarism. Aserțiunile SOS-iste de astăzi, care martirizează fasciști precum Codreanu sau Antonescu oare ce-or fi? Pare o ipocrizie fără margini, este?

2. Alt vicepreședinte „liberal” ne vorbește doct despre faptul că instanța CCR nu are printre competențe evaluarea oportunității unei candidaturi la președinție. Poziția este, după mine, absolut corectă. Întrebarea este dacă nu același lucru putem spune și despre procesul de plagiat al generalului Ciucă, unde motivarea judecătorilor vorbea despre riscul de instabilitate în cazul constatării unui furt intelectual. Dubla măsură în chestiuni absolut comparabile nu face cinste nimănui!

3. Corul bocitoarelor „liberale și principiale” atacă decizia CCR, acuzând implicarea și afectarea în procesul exprimării voinței populare. La fel de corect și acest lucru. Totuși, unde erau acești promotori ai democrației în 2012, când CCR batjocorea votul a 9 milioane de români, cu celebra erată, dată „noaptea ca hotii”, prin care Traian Basescu a rămas, abuziv, încă doi ani în funcție? Lipseau din localitate? Că tăcerea lor era asurzitoare.

Și candidata USR pentru Cotroceni încearcă să exploateze emoția „feministă”, invocând „chichițe legislative”, care ar împiedica o „doamnă” să intre în „arena politică”. Aceste valori nu se regăseau în partidul pe care îl conduce azi Elena Lasconi, când alimentau jignirile nefondate la adresa Vioricăi Dăncilă, supusă unui oprobriu public absolut neîntemeiat? Se vorbea atunci, din partea „oamenilor noi” și „salvatori”, despre lipsa de calificare a candidatului PSD la prezidențialele din 2019. Să înțelegem că Diana Șoșoacă a devenit, între timp, epitomul competenței și al viziunii strategice pentru România?

În fine, raportat la relațiile din coaliție, toată argumentația privind suprapunerea localelor cu europarlamentarele a avut drept scop consolidarea forțelor pro-europene și pro-atlantiste. Adică diminuarea scorului AUR și SOS. Oare astăzi, această miză a dispărut? Iar dacă liderii PNL doresc, după sperata victorie a lui Nicolae Ciucă la Cotroceni, o guvernare „de dreapta”, se vor alia ei cu AUR, autentic partid conservator, adică de dreapta? Nu de alta, dar toate piruetele acestea par absolut jignitoare pentru presupusul electoral liberal, educat și informat.