Pentru prima oară după căderea comunismului, NATO definește Rusia drept o amenințare directă la adresa securității lumii libere

Pentru prima oară după căderea comunismului, NATO definește Rusia drept o amenințare directă la adresa securității lumii libere
Foto: Shutterstock
Publicat: 01/07/2022, 10:30
Actualizat: 01/07/2022, 15:26

NATO are un nou concept strategic. Summit-ul de la Madrid a marcat unanimitate în privința poziției comune față de Rusia. Este pentru prima oară când, după căderea comunismului, NATO definește Rusia drept o amenințarea directă la adresa securității lumii libere.

Începând cu anii ‘90, Occidentul încă mai cocheta cu ideea că poate avea relații tandre cu Moscova. Liderii occidentali au lăsat ușile diplomației deschise fostului inamic din timpul războiului rece. Fie dintr-un optimism tâmp, fie vital interesați de petrolul și gazele rusești. În 1997 a fost încheiat la Paris Actul Fondator privind relațiile, cooperarea și securitatea reciproce între NATO și Rusia.

În 2002, urmează un alt gest naiv de încredere față de Kremlinul în care se instalase noul țar – fostul colonel KGB Vladimir Putin, devenit mai târziu criminal de război -, iar Declarația de la Roma din 2002 a liderilor occidentali punea bazele unui Consiliul NATO-Rusia. Moscova era încă tratată de Occident un partener demn de dialog pe chestiuni strategice. Nu știm dacă logica acestui gest de deschidere diplomatică incredibilă a Alianței Nord-Atlantice față de ruși se baza pe dictonul “ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii și mai aproape”. Era însă epoca în care fostul președinte american George W. Bush, în căutare febrilă de parteneri în războiul său internațional împotriva terorismului, spunea despre Putin: “L-am privit pe președinte rus în ochi. Am reușit să îi simt sufletul. Este un om de încredere”.

Bush avea să regrete mai târziu că a fost victima duplicității fostului colonel KGB.

Încrederea lui Bush în Putin se baza și pe recomandările din partea lui Henry Kissinger. Diplomatul american a fost un fel de “impresar” al lui Putin, vânzându-i imaginea în mediile diplomatice occidentale ca pe cea a unui nou star politic, dispus să respecte toate angajamentele internaționale ale Rusiei. În 2008, “starul” de la Kremlin a invadat cu tupeu Georgia. Occidentul a rămas impasibil. În 2014, “omul de încredere” a lui Bush se ștergea undeva cu principiile dreptului internațional și anexa, prin forță, Crimeea, parte din teritoriul unui stat suveran.

Occidentul s-a rezumat la un val de sancțiuni, iar Germania continua “business as usual” proiectul Nord Stream 2 (o conductă de gaz care lega, ca un cordon ombilical, Berlinul de Maica Rusie). Pupilul lui Kissinger a mers mai departe.

Pregătind din timp invadarea Ucrainei, Vladimir Putin îl concura pe Hitler în retrasări de hartă în Europa, declarând care sunt pretențiile Rusiei: ștergerea Ucrainei de pe hartă, refacerea sferelor de influență ale URSS, șantajul energetic, amenințări de mafiot cu folosirea de arme de distrugere în masă.

Sunt încă mulți politicieni naivi în Occident, unii de-a dreptul agenți de influență ai Moscovei, care sunt dispuși, urmând sfaturile otrăvite ale lui Kissinger, să acorde concesii Rusiei și să facă presiuni asupra Ucrainei să accepte cedare de teritorii. Fostul secretar de stat Henry Kissinger, acum în vârstă de 98 de ani, într-o adresă la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția, a spus că Ucraina trebuie să cedeze o parte din teritoriul său Rusiei pentru ca războiul să se încheie și pentru a evita un conflict mai larg.

Într-un editorial în New York Post, Cal Thomas scria: “Kissinger greșește: nu-i putem oferi lui Putin o victorie în Ucraina”. Dacă Ucraina, stat suveran, ar fi lăsată să cedeze din teritoriile sale Rusiei, înseamnă că Occidentul ar accepta să fie șantajat de Kremlin și ar oferi unui criminal de război  calea liberă spre anexarea altor țări, aflate altădată sub controlul sovieticilor.

Liderii NATO nu au mai căzut în această capcană a iluziilor și amenințărilor în care Moscova ținea captiv Occidentul. Au convenit să sprijine necondiționat forțele armate ucrainene NATO îi va susține pe ucraineni în apărarea eroică a țării lor. Președintele american Joe Biden a anunțat mai multe desfășurări de forțe terestre, maritime și aeriene în toată Europa, din vest, în Spania, până în România și Polonia, la granița cu Ucraina.

Aceasta este prima desfășurare ”cu normă întreagă” a forțelor americane la granițele estice ale NATO. Marea Britanie va oferi încă 1 miliard de lire sterline sprijin militar pentru Ucraina, inclusiv sisteme de apărarea aeriană, drone de supraveghere pilotate automat, echipamente noi pentru  război electronic. ”Războiul președintelui Putin împotriva Ucrainei a spulberat pacea în Europa și a creat cea mai mare criză de securitate din Europa începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. Ajutând Ucraina, ne ajutăm pe noi înșine”, a declarat la summit-ul de la Madrid secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Cândva definită naiv drept ”partener strategic”, acum Rusia este văzută în mod realist de liderii occidentali drept ceea ce a fost dintotdeauna: o amenințare directă la adresa securității europene. Busola Alianței indică din nou corect nordul. Nu doar nordul moral, ci și cel geopolitic. Suedia și Finlanda îi vor întări acum rândurile.


Citește și:

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult