Și Ashley nu mai vine…

E plin internetul de glume în dimineaţa asta. Pe reţelele de socializare nu se mai opresc poantele despre ciclonul care ar fi trebuit să lovească Bucureştii ieri după amiază. Şi care ar fi trebuit să dureze toată noaptea şi să provoace daune cum nu au mai apărut de zeci de ani în România. „Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, furtuna de azi se amână pentru mâine” sau „V-ați cumpărat făină și ulei pentru ciclon sau v-au rămas de la pandemie?”. Râdem, glumim, dar situația e mai complicată de atât.

Pe de-o parte, nemulțumirea românilor pentru că așteptatul ciclon nu a mai venit și, prin urmare, nu a mai distrus nimic în calea sa, este greu de înțeles. La fel cum condamnarea drastică a autorităților pentru alarmarea puternică de dinainte de ziua de duminică nu mi se pare pe deplin justificată, necitind toate datele problemei.

România resimte presiunea opririi Unității 6 de la Kozlodui. Dependența de importuri regionale ne afectează securitatea energetică. Cu cât se vor mări facturile la electricitate

14:00

VIDEO Mirabela Grădinaru, mesaj de Ziua Mondială a Sănătății Mintale: „A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, este un act de curaj”

13:56

Dacă nu ne anunțau că ar putea veni un fenomen meteorologic extrem – și fenomenul chiar venea! – am fi avut mult mai multe de reproșat acelora care ne-au lăsat să fim luați pe nepregătite și să ne găsească pe stradă, pe sub copaci și panouri publicitare, vreun vânt puternic care seamănă a vârtej și care ridică sau dărâmă tot ce îi iese în cale.

Sigur că nici alarmarea excesivă nu face bine. Mai ales după o pandemie pe care nu o vom uita niciodată. Că vom ajunge ca-n povestea cu Nică. Data viitoare când ne vor spune că vine potopul, o să avem impulsul de a nu mai crede în niciun cuvințel din alarmele de pe telefon și de a ne vedea liniștiți de treabă, deloc prevăzători.

Și poate atunci chiar va fi ceva mai mult decât ieri, când nici măcar fulgere nu au fost pe cerul Capitalei care se închisese parțial în case, cât mai departe de ferestre. La ora 14, într-un centru comercial din același oraș, au început să sune toate alarmele telefoanelor, cu avertizarea cum că, începând cu orele 15 și un pic, vine, practic, sfârșitul lumii.

Sfârșitul lumii iarăși ne-a ocolit. S-a dus spre bulgari, spre greci. Adică spre… ceilalți. Ca de obicei. Și, așa cum am mai spus, nu-i problemă că n-a venit dezastrul (ar fi culmea să ne supărăm!), dar apare o altă chestiune. Tocmai a intervenit la televizor doamna Florinela Georgescu, director al ANM (Agenția Națională de Meteorologie), care a explicat – se pare că nu pentru prima dată!!! – că vestitul ciclon Ashley, care nu a venit ieri în România, de fapt nici nu există.

Cum adică nu există? Nu, nu, spune doamna director general, pe lista de nume a fenomenelor meteo extreme viitoare, Ashley e primul. Primul nume al unui viitor ciclon, care încă nu s-a format. Nici în România, nici în alte țări. Ca un copil nenăscut, practic. Ca un copil care nici măcar nu e încă în pântecul mamei. Așadar, e mai simplu decât credeam: cică ciclonul Ashley ne-a ocolit pentru că nici măcar nu există. Păi și televiziunile care ne-au distrus de trei zile cu Ashley? Și site-urile de știri care numai despre asta vorbeau în ultima perioadă?

Dacă Ashley nu e, nimic nu e. Rămânem cu ploaia noastră mocănească, românească, dintre septembrie și octombrie. Și cu o duminică pe care unii au petrecut-o cuminți, în familie, în case, cu ferestrele închise și cu ceai cald pe foc…

Citește și:

Primul clopoţel!

Până la 70 de ani

Prin limba română

Loteria pensiilor

Locul nostru în lume