Zi de pelerinaj

În fiecare an, în preajma zilei de 14 octombrie, Catedrala Metropolitană din Iași devine locul de pelerinaj al credincioșilor care au nevoie de un miracol sau care, pur și simplu, simt că singurul loc în care își pot regăsi liniștea este acela care îi aduce mai aproape de Dumnezeu.

Spun știrile că, anul acesta, peste 160.000 de credincioși s-au adunat la Iași, până duminică, pentru a atinge Sfintele Moaște, iar la ora la care se formula știrea, peste 50.000 de oameni încă stăteau la coadă, pentru a ajunge la Sfânta Parascheva. Mai mult de șase kilometri de coadă și un timp de așteptare de peste 20 de ore, pentru cei care s-au înarmat cu răbdare și credință, în vremuri în care altele sunt armele cunoscute și folosite.

Există, desigur, și contestatari ai acestui obicei de a sta în picioare și 24 de ore pentru o simplă atingere de raclă, pentru un semn al crucii și o rugăciune spusă printre lacrimi. Dar cum putem noi, oameni mai norocoși decât mulți dintre cei din jur, să comentăm, să contestăm dreptul semenilor noștri la credință?

FLASH NEWS Emmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa

00:40

CONTROVERSĂ Dominic Fritz, după ce și viceprimarul său a pierdut procesul cu ANI: „Regimul incompatibilităților a scăpat de sub control”

00:30

Sigur că poate părea (și chiar este, uneori!) inuman, obositor, ceea ce fac acești oameni suferinzi, sigur că, din când în când, religia, ca singură salvare, îi poate împinge pe cei aflați în necaz să treacă granița fină dinspre habotnicie, dar întrebarea relevantă mi se pare alta: de ce ajung atât de mulți să păstreze ca singură soluție, în lumea de azi, credința?

De ce nu avem și autorități pe care să ne putem baza, spitale performante la care să putem merge pentru a ne trata bolile, fără să plătim la privat taxe exorbitante și suplimente de care nici nu avem habar? De ce nu avem medici suficient de bine susținuți, care să nu mai plece dincolo de graniță și care să aleagă cu sufletul împăcat să rămână acasă pentru a profesa ceea ce Universitățile noastre îi învață?

Apropo de asta, de școala noastră de medicină. Citeam, zilele trecute, că Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” figurează în topul Times Higher Education 2025, împreună cu Academia de Studii Economice din București, pe poziția 801-1000. Deloc puțin! Școli performante!

Dacă am ști cum să prezentăm asta străinilor, dacă le-am spune și că, ținând cont de ce spune alt studiu, în România prețurile sunt cu aproape 50% mai mici decât media Uniunii Europene, poate că București ar deveni un centru universitar interesant pentru mulți dintre aceia care aleg să își dedice viața celorlalți, învățând cum se salvează vieți și cum se pun la cale proiecte coerente care să facă mai puțin grea suferința, în cazul bolilor încă incurabile.

Dar, nu! Nu ne interesează să fim centru universitar. Nu ne interesează nici să aflăm leacul suferințelor noi! Nu ne interesează decât să miștocărim și să aruncăm cu noroi în toate cele din jur. Inclusiv în Sfintele Moaște la care se închină, lipsiți de orice alt sprijin, sute de mii de oameni care ar avea nevoie de mai mult decât de atât. Și, totuși, dacă doar asta le putem oferi, lăsați-i să se roage! Lăsați-i să creadă!

Citește și:

Mașina cu număr de provincie

Zilele orașului

Ploaia care va veni…

Până la 70 de ani

Prin limba română