Formularea din lege care deschide Cutia Pandorei. „Încrederea personală” înseamnă pile?

UPDATE: Parlamentarul a anunțat, sâmbătă, 10 septembrie, în cadrul unei postări pe pagina sa de Facebook, că își retrage proiectul de lege.

Senatorul independent, Andrei Voloșevici, urmărit penal pentru luare de mită și abuz în serviciu într-un dosar privind finanțarea echipei de fotbal FC Petrolul Ploiești, vrea să schimbe radical procesul de numire în funcții de conducere și nu oricum. Asta după ce susține că s-a lovit de nenumărate „blocaje” în perioada în care era primar. „Plimbarea asta cu ‘domne, stați așa, ăla care este de la partidul ‘x’ nu a vrut să îmi semneze hârtia și am mai întârziat o lună’ e o prostie și nu ne ajută câtuși de puțin”, a declarat pentru Gândul Voloșevici. Inspirându-se „din marile democrații ale lumii în care, spre exemplu, președintele statului când vine, vine și schimbă 25.000 de funcționari”, acesta propune ca numirile în funcții de director general și director general adjunct din administrațiile centrale și locale, inclusiv ministere să se facă pe baza „încrederii personale”. Cu toate acestea, Voloșevici susține că „fără discuție” profesionalismul va cântări cel mai puternic, deși proiectul dă de înțeles altceva.

„În acest fel se dă posibilitatea formațiunilor politice de la guvernare, prin reprezentanții ierarhici, dar și primarilor, să numească transparent, în posturi importante pentru îndeplinirea obiectivelor asumate politic, public, acele persoane pe care le apreciază din punct de vedere moral și profesional, având încrederea că acestea vor acționa cu bună-credință și eficiență în executarea atribuțiilor primite. (…) Un conducător numit pe baza încrederii personale nu va putea fi adeptul rutinei și al mediocrității, trebuind să fie competitiv și dinamic pentru a păstra, în baza rezultatelor, încrederea primită”, se arată în expunerea de motive.

Voloșevici susține că prin inițiativa sa legislativă nu-și dorește decât să-i facă pe primari și pe cei care ocupă funcții publice să fie mai eficienți și să le dea posibilitatea să-și aleagă ce echipă de lucru vor ei, în așa fel încât să nu mai existe blocaje administrative și să nu mai poată transfera responsabilitatea eșecurilor în spatele adversarilor politici.

„Aici nu vorbesc de lideri de partid. Eu vorbesc de un primar, e drept, om politic, care a câștigat printr-un program politico-administrativ. Ori el trebuie să își aleagă oamenii de așa manieră încât, peste trei luni de zile sau cinci luni de zile de la investirea în mandat, dacă lucrurile sunt proaste, să nu poată să vină să spună: ‘Sunt proaste pentru că eu lucrez cu altcineva’. Eu cred că este o responsabilitate strict administrativă, nu sunt ipocrit, probabil și cu o anumită tentă politică, dar care creează posibilitatea unui câștigător, care e cel care a căpătat încrederea populației pentru proiectele prezentate, ca de a doua zi să înceapă să le implementeze cu două variante de lucru: dacă ies, felicitări, dacă nu ies, nu poate nega faptul că și-a ales echipa și echipa și-a ales-o prost, deci va fi și sancționat în sensul ăsta”, a explicat senatorul independent pentru Gândul.

Întrebat cum a ajuns la concluzia că „încrederea personală”, și nu altă unitate de departajare mai obiectivă, ar fi cel mai bun criteriu pentru numirea în funcțiile publice de conducere, răspunsul senatorului a fost că „nu trebuie să excludem, în primul rând, profesionalismul”.

„De unde am pornit: de la logica administrației locale, de care m-am lovit. E imposibil să mergi în fața electoratului cu un proiect, prin care vrei să faci anumite lucruri și să stai să te chinui două luni, trei, cinci să încerci să convingi niște oameni, care poate nu cred, încă, în proiectul tău, că lucrurile trebuie a fi puse în practică (…) Lucrul ăsta nu înseamnă neapărat că prin modalități politice schimbăm oameni. Ci înseamnă că, fiind responsabil din prima clipă de oamenii care conduc diverse discuții, spre exemplu, din primărie, pot să îmi implementez programul și să păstrez oamenii pe care au îi consider competenți si apropiați de ceea ce îmi doresc să implementez în oraș sau într-o unitate administrativ teritorială”, a mai detaliat senatorul.

Potrivit acestuia, blocajul invocat ar fi unul de natură politică.

„Lucrurile, intuiția și experiența pe care am avut-o la un moment dat, în calitate de primar, îmi spune foarte clar că lucrurile nu sunt neapărat la nivelul legat de profesionalism sau de egalitate, ci uneori merg în direcția politicii. Nu pot să înțeleg cum blochezi un oraș pentru că cineva are un alt interes că se apropie alegerile locale”, a mai spus Voloșevici.

Cu toate acestea, parlamentarul asigură că „profesionalismul” ar cântări cel mai puternic, și nu „încrederea personală”, cum reiese din proiect: „Fără discuție. Subiectivismul faptului că e prieten de partid este o tâmpenie. Dacă ai un pic de inteligență îți dai seama că o echipă corectă din punct de vedere profesional, cu o implementare rapidă a proiectelor la nivel administrativ, îți aduce și un avantaj politic. Dar fără discuție, profesional”, mai spune senatorul independent.

Întrebat dacă nu ar exista un risc în cazul în care ar fi doar persoane „de încredere” puse în funcții de conducere, Voloșevici a răspuns simplu că „nimeni nu îl neagă”. Însă, explică acesta, „dacă ești totuși de bună-credință și vrei să faci niște lucruri căutându-ți nu pe acest criteriu al subiectivismului, ci pe un criteriu clar și subiectiv, dar legat de profesionalismul oamenilor în care ai încredere”, lucrurile se schimbă.

În ceea ce privește transparența vehiculată în proiectul de lege, întrebat cum s-ar reflecta aceasta în urma noii proceduri de numire, acesta a detaliat: „Eu aș lua trei oameni competenți, de exemplu, la nivel de construcții civile, și le-aș zice: ‘vă rog, faceți-vă timp să veniți până în Ploiești, ăsta e omul pe care îl propun, la nivelul pregătirii lui, ce părere aveți? Eu am încredere în el. Opinia dumneavoastră care este?’. Nu vreau prin asta, în niciun caz, să creez genul ăla de vine și cumnatul, și bunicul, și mamaie, mai vine și vecina, că vorba aia, îi cunosc. Deși la nivel teoretic s-ar putea desprinde și o astfel de cale, logica mea e să-ți creez posibilitatea de a încerca să lucrezi de a doua zi, pe implementarea proiectelor, fiind de la sine înțeles că ești un tip inteligent și nu îți aduci oameni neprofesioniști”.

CITEȘTE AICI PROIECTUL DE LEGE

CITEȘTE AICI EXPUNEREA DE MOTIVE

Senatorul Voloșevici are și câteva criterii pe care ar trebui să le îndeplinească un candidat perfect, dincolo de „încrederea personală”. Conform proiectului de lege, depus la Senat pe 6 septembrie, persoanele care ocupă aceste funcții trebuie să aibă cetățenie română și domiciliul în România, să cunoască limba română scris și vorbit, să aibă cel puțin 18 ani, capacitate deplină de exercițiu, să aibă stare de sănătate corespunzătoare funcției, să îndeplinească condițiile de studii și condițiile specifice îndeplinirii funcției. Totodată, trebuie să nu fi avut nicio condamnare pentru infracțiuni contra umanității, contra statului sau autorității, condamnări pentru infracțiuni în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori de fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care le-ar face incompatibile cu exercitarea funcției, exceție făcând situația în care a intervenit reabilitarea.

Proiectul de lege va sta în dezbatere publică două luni, după care va ajunge pe masa deputaților.

Înainte de „încrederea personală”, la Senat a ajuns legea „regretului efectiv”

Pe 9 mai, senatorul independent, fost membru PC, Alfred-Laurențiu-Antonio Mihai, 35 de ani, propunea, printr-un proiect depus la Senat, introducerea noțiunii juridice de „regret efectiv” în Codul Penal, care să îi scape de răspunderea penală pe cei care comit, printre alte infracțiuni, fapte de corupție sau asimilate acestora. Acesta era, de altfel, singurul proiect de lege care îi aparținea exclusiv, în cei doi ani de mandat. În accepțiunea senatorului Mihai, „regretul efectiv” ar trebui să înlăture răspunderea penală pentru anumite infracțiuni.

În expunerea de motive a proiectului său de lege, senatorul Mihai arăta că „justiția din România înregistrează, an după an, noi recorduri în ceea ce privește numărul proceselor”, considerând că un român din trei ajunge în fața instanței și că unul din patru este implicat într-un dosar penal (sursa acestor cifre nu este precizată). Un alt motiv invocat de senator în sprijinul ideii de „regret efectiv” care îi scapă de închisoare pe corupți era „aglomerația din închisori”.

Contactat atunci de Gândul, senatorul Alfred-Laurențiu-Antonio Mihai a explicat că proiectul său „nu a vizat pe cineva, o anumită categorie”: „Am vizat o stare de fapt cu care se confruntă societatea. Sunt tot felul de investigații, sunt nemulțumiri în societate că nu este echitate și nu se recuperează prejudiciile. Nu e echitabil că unul face un denunț și se plimbă pe stradă cu Bentley-ul și altul… și nu se recuperează niciun ban. Eu acolo am gândit-o”.

Senatorul Mihai a dat drept exemplu cazul unui șofer băut care fuge de la locul accidentului, iar autoritățile nu îl prind. Prin „regretul efectiv”, el ar avea posibilitatea să recunoască totul, să plătească pagubele și să scape.

Întrebat de ce nu a inclus pe lista de infracțiuni exceptate de la „regretul efectiv” și pe cele de corupție, senatorul Mihai a explicat că tocmai pentru a încuraja aflarea adevărului și recuperarea prejudiciilor de la corupți. „Sunteți de acord că există multe fapte de corupție de care nu știe nimeni?”, întreabă senatorul, susținând că prin prevederea „regretului efectiv”, aflarea acestor fapte ar fi înlesnită, iar prejudiciile recuperate.