Ion Iliescu, interviu-manifest cu Marius Tucă înaintea apusului politic: „M-a văzut pe mine cineva PLÂNGÂND?”

Ion Iliescu, primul președinte al României postcomuniste și unul dintre cei mai controversați lideri ai tranziției, s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani, după ce, pe 9 iunie, fusese internat la Spitalul „Agrippa Ionescu” și diagnosticat cu cancer pulmonar. Moartea sa marchează sfârșitul unei epoci care a definit România anilor ’90 și începutul anilor 2000.

În 2006, la doar doi ani după ce părăsise funcția prezidențială, Iliescu apărea în fața publicului într-un interviu memorabil acordat lui Marius Tucă. Era un moment tensionat. PSD (fostul PDSR) traversa o perioadă de frământări interne, cu Mircea Geoană la conducere și un val de nemulțumiri privind moștenirea grea a „epocii Iliescu”. La acel moment, Ion Iliescu era considerat un simbol puternic, dar, în același timp, o figură incomodă pentru noua generație din partid.

Gândul de Vreme Vremea se schimbă radical în weekend. Temperaturile de 34 de grade lasă loc furtunilor și ploilor torențiale în mai multe județe din țară. ANM, informații de ultimă oră pentru Gândul

11:05

ULTIMA ORĂ Maia Sandu l-a desemnat oficial pe Vasile Tofan drept candidat la funcția de premier al Guvernului de la Chișinău

11:04

„Ciucă a dezvăluit după congres, nemulțumit fiind de rezultat în ceea ce îl privește, pentru că a fost un fel de tranzacție cu stabilirea pe regiuni a vicepreședinților și el n-a fost. Și atunci a dezvăluit că a fost o asemenea înțelegere preliminară”, rememora Iliescu în interviul din 2006, vorbind despre culisele luptei interne pentru putere din PSD.

După alegerile din 2004, partidul era zguduit de pierderea prezidențialelor și de plecarea lui Adrian Năstase din fruntea guvernului. Congresul din 2005 a adus la conducere o nouă generație, dar tensiunile cu „greii” partidului au rămas. Iliescu explica atunci că revenirea sa în structurile PSD nu a fost dorința lui, ci o necesitate reclamată de criza din partid.

„N-am vrut să-mi fac probleme pentru că nu mă interesează. Eu nu vedeam să mă lupt să câștig o poziție în partid, am spus-o în 2002. Nu mă mai interesau funcțiile executive nici pe linie de stat, nici pe linie de partid. A fost o solicitare expresă a unui congres în august 2004, după șocul pe care l-a provocat înfruntarea electorală de la locale din vara lui 2004. Și, deci, un congres extraordinar m-a solicitat să revin în partid”, povestea fostul președinte.

„M-a văzut pe mine cineva plângând?”

La un moment dat, Marius Tucă l-a întrebat despre o scenă vehiculată la acel moment. Dacă a plâns după congresul PSD.

„Fals! M-a văzut pe mine cineva plângând? (Am plâns – n.red.) în copilărie, da, și în momente de amărăciune când am îngropat prieteni sau rude apropiate. (În politică – n.red.) n-am plâns niciodată. Am o anumită forță de caracter”, afirma Iliescu.

Dar în spatele acestei aparente tării de caracter, Ion Iliescu recunoștea că a simțit trădarea celor pe care îi sprijinise.

„Mi s-a spus când am venit la partid că sunt un produs expirat și că nu mai pot. Aceea a fost judecata celor care au făcut acest lucru: domnule, trebuie făcută o schimbare. Noi ce mai venim? Cu omul care, sigur, are meritele lui, intră în istoria țării, în istoria partidului. Trebuie să vină o echipă tânără. O judecată eu zic nu nesănătoasă, nu de respins, dar aceiași oameni, cu câteva luni înainte, considerau că e nevoie de prezența acestui simbol care dădea o anumită forță și o anumită coeziune, mai ales partidului. De aceea mie mi s-a părut nesăbuită această judecată a lor”.

„Eu nu urăsc pe nimeni”

Fostul președinte recunoștea că, pentru o clipă, s-a gândit să rupă  partidul pe care l-a creat.

„A fost o idee (să creez un partid – n.red.), dar eu nu mă grăbesc în luarea deciziilor. Și am spus și membrilor congresului și membrilor partidului: nu puteam să părăsesc acest partid pe care eu l-am creat. Dincolo de ticăloșia unora care fac jocuri, eu nu confund partidul și masa mea care mi-au rămas fideli cu cei care participă la asemenea manevre”.

Despre propria natură, Ion Iliescu spunea cu o liniște greu de disimulat: „N-am ranchiună, domnule. Eu nu urăsc pe nimeni. Oameni care mi-au făcut rău, indiferent chiar din tabere adverse, eu nu, n-am sentimentul ăsta al nevoii de răzbunare. Eu sunt mai creștin decât alții mă acuză că nu sunt suficient de credincios. Eu am o ținută morală care mă apropie mai mult de filozofie”.

„Prostănac”, un cuvânt devenit istorie

În același interviu, fostul președinte a fost întrebat și despre celebra etichetă „prostănac”, aplicată lui Mircea Geoană după pierderea alegerilor din 2004.

„Am discutat în legătură cu pierderea alegerilor prezidențiale și o cauză a acesteia a fost exprimarea publică. A fost o discuție între noi, pe grup. I-am spus că această pripeală în a arunca niște aprecieri nu face bine. Nu era de față. A fost așa o apreciere a momentului, că uite, s-a pierdut și din cauza noastră”, a explicat Iliescu momentul când l-a făcut „prostănac” pe Mircea Geoană.

Anul 2006 a fost, de fapt, momentul în care Ion Iliescu s-a retras definitiv în umbra scenei politice, după ce ani la rând a fost simbolul puterii în România postcomunistă. Tensiunile din PSD, trecerea la „garda tânără” și conflictul deschis cu Mircea Geoană au consfințit sfârșitul unei ere.

Nu-i ușor să creezi un partid, spunea atunci Ion Iliescu. Și, probabil, nici nu-i ușor să pleci din viață știind că ai marcat un secol întreg din istoria unei națiuni.

Sursa: Antena 1/ Marius Tucă Show – ediție din 2006

AUTORUL REOCMANDĂ: