Liberalul Nicolae Robu comentează criza politică citând din satira în care Eminescu îi critică extrem de dur pe liberali în 1881: „Cum nu vii tu, Țepeș doamne?”

Liberalul Nicolae Robu comentează criza politică citând din satira în care Eminescu îi critică extrem de dur pe liberali în 1881: „Cum nu vii tu, Țepeș doamne?”
Publicat: 06/09/2021, 22:37
Actualizat: 06/09/2021, 22:37

Fostul primar al municipiului Timişoara, liberalul Nicolae Robu, a reacţionat, luni seară, după retragerea miniştrilor USR PLUS din Guvern. „Cum nu vii tu Țepeș doamne”, a citat el un fragment din celebra satiră politică în care Mihai Eminescu îi critică pe liberali în 1881.

”România, ale cui păcate le ai de ispăşit, de ai ajuns atât de rău?!” Fostul edil a citat Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu, pentru a ilustra revolta sa față de criza politică.

”Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei…” Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”, a scris Robu pe Facebook.

Însă edilul a „ratat” partea cea mai „suculentă” din celebra satiră scrisă de Eminescu și publicată în „Convorbiri literare” în ziua de 1 mai 1881. Cunoscut critic al liberalilor, acesta le-a executat din vârful stiloului unor lideri liberali niște portrete departe de a fi măgulitoare.

Iată ce scria Mihai Eminescu în urmă cu peste 140 de ani:

„N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

” – Srisoarea a III-a, Mihai Eminescu (fragment)

Pamfletul a fost citit de Eminescu într-o şedinţă a Junimii, pe 28 martie 1881. A fost un moment la care unul dintre cei aflaţi în auditoriu a protestat vehement, acesta menţionând că versurile satirizează personalităţi cunoscute ale vremii. George Panu, eminent avocat, om politic, ziarist, scriitor şi memorialist român i-a identificat în versuri pe politicienii Ion Ghica şi C. A. Rosetti, figuri emblematice ale vremii.

Dan Barna a anunţat, luni seară, retragerea miniştrilor USR PLUS din Guvernul Cîţu.

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase