Noi schimbări. Ministerul Justiției a trimis la CSM proiecte de OUG pentru modificarea codurilor și privind completurile de cinci judecători/ Se interzice „telejustiția” DOCUMENT

Potrivit proiectului referitor la completurile de judecători, intrat în posesia MEDIAFAX, condamnații care au sentințe definitive pronunțate de completurile de 5 constituite la Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu 2014 pot depune contestație în anulare și dacă au ieșit din termenul legal de 30 de zile.

Astfel, proiectul prevede:

„Art… (1) Contestația în anulare pentru motivul prevăzut de art 426 litera d/ teza 1 C.P.P. împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în apel de către complete de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție după intrarea în vigoare a Codului de Procedură Penală și pentru care termenul de introducere a contestației în anulare s-a împlinit anterior datei de 29 noiembrie 2018 poate fi introdusă de oricare dintre titularii acestei căi de atac prevăzuți de art 427 alin (1) C.P.P., în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență.
(2) Dacă se admite contestația în anulare formulată în condițiile alin (1), cursul termenului prescripției răspunderii penale se suspendă de la data desființării hotărârii a cărei anulare se cere și până la data pronunțării unei hotărâri că urmare a rejudecării apelului”.

În ceea ce privește codurile penale, una dintre modificările propuse în proiectul de ordonanță de urgență privește schimbarea Articolului 155 din Codul Penal, referitoare de întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Actul normativ reduce termenele de prescripție.

ANALIZĂ The Telegraph: Deși Trump a convins Europa să plătească mai mult pentru apărare, victoria îi aparține lui Vladimir PUTIN după summitul NATO

07:30

ACTUALITATE 28 IUNIE, calendarul zilei: Mel Brooks împlinește 99 de ani, Kathy Bates 77/ Mihai Eminescu este arestat

07:15

Astfel, potrivit proiectului intrat în posesia MEDIAFAX articolul 155 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 155 – (1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe pentru fiecare faptă și persoană prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în cadrul procesului penal
(conform CP actual) (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 154 este depășit cu încă jumătate
(4) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale, cu respectarea dispozițiilor alin (3).

Totodată, se modifică prevederile legale referitoare la eliberarea condiționată.

Proiectul prevede că articolul 100 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 100 -1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilie prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

(2) În cazul condamnatului care a îndeplinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1). lit. b) -d).

(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o pătrime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin o treime, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate sau care au condus la respingerea acesteia și, în cazul admiterii, atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

(6) Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat”.

Codul Penal prevede actualmente, la articolul 100, că liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, iar în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin.(1) lit.b) – d).

Proiectul abrogă de asemenea articolul 13 indice 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Acesta prevede: „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”

Ministerul a trimis la CSM proiecte de OUG pentru modificarea codurilor și privind completurile de cinci ju… by Gandul.info on Scribd

Cum modifică proiectul de OUG pe coduri acordarea statutului de martor amenințat

Proiect: Condamnarea nu se poate întemeia determinant pe declarațiile investigatorului sau martorilor

Proiectul de act normativ privind modificarea Codului de procedură penală mai prevede că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.

„Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. De asemenea, aceasta nu se poate întemeia pe declarațiile inculpaților din acea cauză, ale martorilor care beneficiază de exonerare de răspundere pentru faptele denunțate sau pe declarațiile celor care beneficiază de dispoziții legale de favoare pentru declarațiile date în fața organelor judiciare, dacă aceste probe nu se coroborează și cu altele, administrate legal în cauză. Hotărârea de condamnare, de aplicare a unei măsuri educative, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în nicio măsură pe refuzul de a da declarații al inculpatului”, potrivit articolului 103 din Codul de procedură penală, modificat în proiectul de act normativ intrat în posesia Mediafax.

Proiectul modifică și circumstanțele în care se poate propune și dispune arestarea preventivă.

„La articolul 223, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins: (3) Pentru aprecierea stării de pericol concret pentru ordinea publică, prin propunerea de arestare preventivă și în hotărârea judecătorească prin care se dispune această măsură preventivă trebuie indicate circumstanțe reale și personale din care să rezulte amenințarea efectivă, reală și iminentă asupra ordinii publice. În justificarea unei astfel de măsuri nu pot fi invocate și reținute argumente generale și abstracte'”, se arată în proiect.