Republica Moldova face primii pași către dezvoltarea unei industrii proprii de drone și echipamente antidrone. Autoritățile de la Chișinău pregătesc modificări legislative care să permită investiții private în industria de apărare, iar președinta Maia Sandu vorbește inclusiv despre posibilitatea preluării unor tehnologii din Ucraina. România ar putea avea, la rândul său, un rol important în dezvoltarea acestei industrii, prin expertiză în certificare, acces la finanțare și integrarea companiilor moldovenești în lanțurile europene de aprovizionare.
Cât de realist este proiectul pentru un stat cu resurse financiare și militare limitate? Cine ar putea investi în viitoarele fabrici, ce contribuție ar putea avea România și ce riscuri ar presupune dezvoltarea unei industrii militare într-un stat neutru, aflat la granița războiului din Ucraina? Vor fi produse local sau vor fi doar asamblate? Gândul a discutat cu Radu Burduja, fost secretar general al Ministerului Apărării de la Chișinău și fost reprezentant al Republicii Moldova la NATO și UE, pentru a afla răspunsurile.
Războiul din Ucraina a schimbat semnificativ mediul de securitate al Republicii Moldova, iar incidentele care implică drone au transformat securitatea spațiului aerian într-o problemă de securitate națională. Repetarea acestor incidente, extinderea geografică a zonelor afectate și apropierea de infrastructuri critice arată necesitatea unei abordări integrate și a unei capacități de reacție mai rapide.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, teritoriul țării vecine a fost survolat în repetate rânduri de aparate de zbor fără pilot, iar mai multe drone sau fragmente ale acestora au fost descoperite în apropierea mai multor localități.
În perioada 3-9 octombrie 2026, pe fondul atacurilor Federației Ruse asupra Ucrainei, Serviciul Operații Aeriene al Armatei Naționale a înregistrat opt incidente de încălcare a spațiului aerian al R. Moldova, informează Ministerul Apărării de la Chișinău printr-un comunicat.
De la începutul anului 2026, au fost consemnate 56 de incidente de încălcare a spațiului aerian al R. Moldova, iar din 2022 până în prezent, numărul acestora a ajuns la 93.
Unul dintre cele mai grave episoade recente s-a produs pe 3 octombrie, când mai multe aparate de zbor au pătruns în spațiul aerian al Republicii Moldova, iar explozii au fost raportate în mai multe raione. Poliția din țara vecină a descoperit cratere și fragmente de aparate de zbor, inclusiv componente similare celor utilizate de modelul S8000 Banderol.
În acest context, autoritățile din Republica Moldova încearcă să găsească soluții pentru protejarea spațiului aerian, iar una dintre variantele analizate presupune dezvoltarea unor capacități interne de producție a dronelor și a sistemelor antidrone.
În iunie 2026, președinta Maia Sandu a declarat într-un interviu că Republica Moldova trebuie să înceapă să producă drone „care să intercepteze și să doboare aparatele de zbor care ne amenință securitatea”.
„Pe de o parte, statul trebuie să producă aceste drone și anti-drone, dar, pe de altă parte, trebuie să permitem și sectorului privat”, a explicat Maia Sandu.
Maia Sandu a recunoscut că statul nu are tehnologiile noi și nici experți, „dar sunt investitori străini care au aceste tehnologii, doar că legea nu permite astăzi”.
Președinta a mai spus că Republica Moldova ar putea beneficia și de experiența Ucrainei, care a construit una dintre cele mai dezvoltate industrii de drone.
„O să încercăm să obținem și de la ei tehnologia în măsura în care noi avem capacitate, pentru că, ca să poți să faci ceva cu tehnologia aceea, trebuie întâi să creezi aici o echipă de minimă expertiză cu care să se lucreze”, a declarat șefa statului.
Schimbarea legislației este o condiție pentru implicarea companiilor private în producerea echipamentelor militare și pentru atragerea unor investiții externe.
Președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, al doilea oficial în ierarhia de stat a Moldovei, a explicat că modificările legislative sunt necesare pentru a putea continua fabricarea dronelor cu dublă utilizare.
Șeful Legislativului a explicat că, în prezent, cadrul legal nu permite desfășurarea unor asemenea activități de producție, iar Parlamentul va trebui să intervină pentru a elimina această restricție.
„Mi-ar plăcea foarte mult să le producem pentru noi înșine. Avem nevoie de ele, în special în scopuri cu dublă utilizare”, a declarat Igor Grosu, la Moldova Security Forum.
Oficialul a menționat că dronele ar putea fi folosite pentru securitatea națională, gestionarea situațiilor de urgență și în agricultură. Acesta a exclus posibilitatea ca dronele produse în Republica Moldova să fie destinate Ucrainei.
La rândul său, președinta Maia Sandu a declarat joi, în cadrul aceluiași forum, că poziția Republicii Moldova în regiune este „vulnerabilă”. Ea a subliniat că dezvoltarea producției interne în domeniul apărării este esențială pentru planurile viitoare ale țării și a anunțat că modificările legislative vor fi prezentate în curând Parlamentului.
Fostul secretar general de stat al Ministerului Apărării de la Chișinău, Radu Burduja, în prezent director executiv al Institutului Euroatlantic pentru Consolidarea Rezilienței (IEACR), consideră că Republica Moldova are o șansă reală să intre pe această piață.
Întrebat de Gândul dacă Republica Moldova poate să dezvolte o industrie de apărare axată pe drone, sisteme antidrone, inteligență artificială, securitate cibernetică și război electronic, fostul oficial al Ministerului Apărării, Radu Burduja, spune că proiectul este realizabil, dar numai dacă autoritățile vor adopta un model economic adaptat noilor tehnologii.
Potrivit expertului în politica de apărare și securitate, Chișinăul nu trebuie să încerce reconstruirea vechii industrii militare sovietice, ci să investească în domenii în care Republica Moldova deține deja competențe.
„Moldova nu trebuie să încerce să refacă vechea industrie de apărare de tip sovietic. Întreprinderile de stat moștenite din acea perioadă sunt în faliment sau într-un declin sever. A le resuscita fără un model de afaceri credibil ar însemna să repetăm greșelile trecutului. Avem nevoie de un ecosistem modern, suplu și distribuit, construit acolo unde valoarea stă în «creierul» sistemului, nu în metal. Asta înseamnă software, electronică, inteligență artificială, sisteme antidrone, securitate cibernetică, comunicații securizate, integrare de sisteme și mentenanță.
Nu pornim de la zero. Avem un sector IT matur, cu zeci de mii de specialiști, o industrie electronică funcțională și tot mai multe startup-uri. Avem și o poziție geografică unică. Suntem între Ucraina, care a devenit cel mai avansat laborator de drone și contramăsuri din lume, și România, care își reconstruiește industria de apărare cu finanțare europeană. Provocarea este să păstrăm acești oameni și aceste idei în țară și să le conectăm la nevoile de apărare și securitate.
Ce ne lipsește încă este cadrul legal. La începutul lui iunie, președinta Maia Sandu a spus deschis că Moldova nu are o lege care să permită parteneriate public-private sau investiții private în acest domeniu. Câteva zile mai târziu, pe 15 iunie, am organizat împreună cu partenerii noștri prima masă rotundă la nivel înalt pe această temă. Acolo, reprezentanții autorităților au anunțat că au început lucrul la modificarea legislației, iar documentul este acum în proces de elaborare.
Pe 7 octombrie, la conferința «From Strategic Requirements to Industrial Capacity», pe care am organizat-o la Chișinău, promovarea unui cadru legal dedicat industriei de apărare a devenit una dintre direcțiile asumate de întreaga comunitate. Declarația de astăzi (n.red. joi, 8 octombrie 2026) a lui Igor Grosu, că Guvernul lucrează la un document dedicat, arată că procesul merge înainte.
Moldova a pornit târziu, așa că trebuie să facă lucrurile corect și repede. Șansa există, dar fereastra de oportunitate nu va rămâne deschisă la nesfârșit”, a declarat Radu Burduja pentru Gândul.
Întrebat de unde ar putea veni investițiile, specialiștii și comenzile necesare dezvoltării unei asemenea industrii, expertul în securitate a răspuns:
„Aș începe cu comenzile, pentru că fără un prim client niciun investitor nu vine. Ar fi logic ca primul client să fie statul. Armata, Poliția de Frontieră, Ministerul Afacerilor Interne și operatorii de infrastructură critică au nevoie, în mare, de aceleași lucruri: detecția și neutralizarea dronelor, supraveghere, comunicații securizate și apărare cibernetică.
Aici trebuie să mergem simultan pe două căi. Nevoile urgente de astăzi le acoperim prin achiziții din afară, de la parteneri, inclusiv cu sprijin european. Fiecare astfel de achiziție trebuie însă să includă transfer de tehnologie, ca mentenanța, integrarea și, acolo unde se poate, producția să se facă la noi. În paralel, dezvoltăm, testăm și producem acasă, cu proceduri rapide, care să ducă o tehnologie de la prototip la utilizare în săptămâni, nu în ani. Alte comenzi pot veni din lanțurile de aprovizionare regionale și din piața civilă dual-use”, a declarat Burduja.
În opinia expertului în securitate, poziționarea georgrafică ar putea fi un avntaj pentru dezvoltarea acestui sector. Republica Moldova se află între România, stat membru NATO și UE, și Ucraina, care a acumulat o experiență semnificativă în utilizarea dronelor în condiții de război.
Referindu-se la investiții, Burduja spune că România ar putea contribui cu experință în certificare, standarde europene, finanțare și integrarea în lanțurile de aprovizionare ale industriei de apărare.
„Investițiile pot veni din mai multe surse în același timp: capital privat, investitori locali, parteneri externi din România, Ucraina și restul Europei, dar și instrumente europene precum SAFE. Indiferent de sursă, regula este aceeași: banii vin acolo unde există o cerere credibilă, reguli clare și o cale spre scalare.
Ca să legăm aceste fire, am lansat pe 7 octombrie ReSTeH (Regional Strategic Technologies House), o platformă de integrare dual-use cu sediul în Moldova. Ea aduce la aceeași masă autoritățile, companiile, mediul academic și partenerii externi. Primul pas concret a fost memorandumul de înțelegere semnat între ReSTeH și ROMDEF, din partea industriei românești de apărare. Am stabilit și pașii următori: lărgirea comunității, identificarea a trei proiecte industriale pilot dual-use și un grup de lucru trilateral România–Moldova–Ucraina. Logica acestui triunghi este simplă. România aduce standardele UE și NATO, certificarea, accesul la capital și la lanțurile europene de aprovizionare. Ucraina aduce validarea operațională și iterația rapidă. Moldova aduce resursă umană calificată și accesibilă ca și cost, competențe în software și electronică, precum și capacități de integrare, testare și mentenanță.
Cât despre specialiști, îi avem deja în bună parte: în parcul IT, la Universitatea Tehnică, Universitatea de Stat. Universitățile trebuie însă tratate ca parteneri de cercetare aplicată, nu doar ca furnizori de educație. Asta înseamnă proiecte în care fiecare consorțiu reunește un utilizator final, o universitate și o companie, laboratoare comune de testare și doctorate industriale. Putem forma specialiști și prin parteneriate cu România și Ucraina și îi putem obține și din diaspora”, a detaliat el.
Întrebat dacă producerea dronelor ar putea pune în pericol Republica Moldova, Burduja a explicat că „riscuri există și ele trebuie gestionate onest”.
„Pericolul real pentru Moldova nu este producția de drone, ci incapacitatea de a ne apăra de ele. Dronele rusești ne traversează deja spațiul aerian și cad în câmpuri, pe acoperișuri de blocuri și lângă case.
Pe 13 mai, o dronă de tip Shahed a străbătut ilegal întregul teritoriu național, de la nord la sud. Toate acestea se întâmplă fără ca noi să producem ceva. Faptul că nu suntem în NATO nu ne-a ferit de aceste riscuri. Dimpotrivă, ne obligă să ne bazăm mai mult pe forțele proprii.
Riscuri există și trebuie gestionate onest. Rusia va folosi tema în propagandă, cu mesaje de tipul «Moldova se militarizează» sau «vor să ne târască în război». Pot apărea tentative de spionaj, sabotaj sau atacuri cibernetice asupra companiilor din domeniu. Fără control strict, riscăm și scurgeri de tehnologie spre actori nedoriți. Răspunsul este o industrie construită transparent. Ea trebuie să fie orientată spre sisteme defensive (interceptoare, antidrone, război electronic), cu control parlamentar, cu reguli de export aliniate la cele ale UE și cu verificarea strictă a investitorilor și a beneficiarilor finali”, a mai spus expertul în politica de apărare și securitate.
Burduja spune că neutralitatea Republicii Moldova nu reprezintă un impediment jurudic pentru dezvoltarea unei industrii de apărare.
„Neutralitatea prevăzută de articolul 11 din Constituție înseamnă neparticiparea la alianțe militare și interzicerea staționării trupelor străine pe teritoriul nostru. Nu înseamnă dezarmare și nici interdicția de a avea o industrie de apărare. Un stat neutru trebuie să fie capabil să-și apere singur neutralitatea, altfel ea rămâne o declarație pe hârtie. Elveția și Austria sunt neutre și au industrii de apărare respectate. Austria, de exemplu, produce de ani buni drone folosite de forțe din întreaga lume. Suedia și Finlanda și-au construit companiile de top din domeniu în deceniile de neutralitate, nu după aderarea la NATO.
Am discutat exact această temă la sfârșitul lui septembrie, la Cyprus Forum, la Nicosia. Într-o Europă în care războiul hibrid se dă zilnic, neutralitatea fără capacitate devine vulnerabilitate. Condiția este ca producția să servească apărării propriilor interese, să respecte dreptul internațional și regimurile de control al exporturilor”, a afirmat expertul.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F08%2Fdrona-1.webp)
Burduja a respins ideea că simpla existență a unei industrii de apărare ar transforma automat țara într-o țintă.
„O țară nu devine țintă legitimă doar pentru că produce ceva pentru propria apărare. A sugera contrariul riscă să inducă publicul în eroare și, fără să vrea, preia exact narațiunea pe care propaganda rusă o promovează de ani buni la Chișinău.
Să ne uităm în jur. România produce drone, produce muniție și asamblează la București transportoarele blindate Piranha. Polonia, Cehia, Bulgaria, Slovacia, practic toate statele din regiune au industrie de apărare. Nimeni nu le lovește fabricile. Apoi, un ecosistem al industriei de apărare nu înseamnă doar drone. Înseamnă software, componente electronice, piese de schimb, semiconductoare, sisteme de comunicații. Sunt produse cu dublă utilizare, care servesc la fel de bine agriculturii, energeticii sau situațiilor de urgență. Asta construim prin ReSTeH: o ramură economică modernă, nu o țintă.
Mai mult, acest sector trebuie gândit de la început ca unul orientat spre export și bine integrat în lanțurile valorice europene. Piața internă a Moldovei este mică. Bugetul apărării sub 1% pe an, iar o industrie construită doar pentru comenzile statului nu ar fi viabilă. Integrată însă în lanțurile de aprovizionare ale industriei europene de apărare, inclusiv prin parteneriate precum memorandumul semnat cu ROMDEF, ea poate crea locuri de muncă bine plătite. Poate ține acasă inginerii și specialiștii noștri și poate aduce bani la buget din exporturi. Evident are și o dimensiune strategică: în caz de necesitate, ne asigură un grad de autosuficiență în echipamente, armament, piese de schimb și muniție. Astfel nu depindem în întregime de livrări din exterior într-un moment de criză.
Logica e de fapt inversă. Un agresor nu atacă un stat pentru că acesta se poate apăra, ci pentru că îl consideră slab: fără echipamente, fără industrie, fără armament și fără prieteni. Ucraina a fost atacată în 2014, când avea statut de stat nealiniat, și din nou în 2022, pentru că Moscova a mizat că va fi slabă, singură și lipsită de sprijin extern. S-a înșelat, dar prețul este uriaș. Slăbiciunea provoacă agresiunea; capacitatea o descurajează.
Sigur, dacă, Doamne ferește, ne-am trezi cu războiul la ușă sau cu o agresiune directă, astfel de obiective ar trebui organizate dispersat și protejate ca orice infrastructură critică. Dar asta este planificare prudentă pentru un scenariu extrem, nu un argument împotriva dezvoltării industriei. Construirea unui ecosistem de apărare nu atrage atacuri. Lipsa lui le invită”, a mai spus fostul secretar general de stat al Ministerului Apărării.