Crucificarea era una dintre cele mai brutale metode de execuție din Imperiul Roman. Practicată din secolul III î.Hr. de Roma și  Cartagina, era destinată pedepsirii rebelilor și tâlharilor. Multe victime nevinovate au fost crucificate, precum cei 7000 dintre sclavii care s-au răzvrătit în anul 71 î.Hr., sub comanda gladiatorului Spartacus.

Însuși Iisus Hristos, un predicator din Iudeea, a fost crucificat undeva în anii 27 – 33 era noastră, în următoarele trei secole fiind crucificați alți câteva mii de adepți care s-au convertit la creștinism. Deși condamnații la moarte erau răstigniți pe cruci în forma literelor X și T sau pe stâlpi, crucea latină, cea cu un braț descendent mai lung, prin care partea superioară a arborelui vertical se extinde deasupra grinzii transversale, a rămas cel mai important simbol al creștinismului.

În 2017, arheologii au dezgropat un schelet complet cu un călcâi înfipt cu un cui în Fenstanton, Cambridgeshire, a scris BBC.  Specialistul în oase de la Universitatea Cambridge, Corinne Duhig, spune că este o „descoperire unică”.

Scheletul era al unui bărbat britanic care a trăit în secolul III d.Hr. și a aparținut unui bărbat de profesie muncitor care a murit în chinuri groaznice prin crucificare. El i-a reconstituit digital chipul bărbatului. Înainte de descoperirea din Fenstanton, doar în Israel au mai fost descoperite rămășițe ale unor victime crucificate.  Specialistul a spus că bărbatul, înainte de a muri și a fi predat pentru a fi înmormântat de comunitatea sa, suferise și alte răni, picioarele sale fiind inflamate din cauza cătușelor.

Condamnații crucificați mureau de la asfixiere, poziția corpului pe cruce făcându-le respirația extrem de dificilă. Alții mureau de la hemoragie sau pierderea volumului mare de sânge de la cuiele înfipte sau mureau după câteva zile de foame.