MESAJ RĂVĂȘITOR. Părinții tânărului care a impresionat la “Românii au talent” rup tăcerea la 3 luni de la sinuciderea fiului: „Pierderea copilului este un proces chinuitor! Vise spulberate…”

„Au trecut 3 luni de când nu mai ești cu noi…3 luni cumplite de chin și suferință…

Regretăm că, în perioada în care am fost nevoiți să acceptăm trecerea subită în neființă a copilului nostru, Cătălin Caragea, s-au facut multe speculații la acest subiect. Pierderea copilului, pentru un părinte este un proces chinuitor, insuportabil atât fizic, cât și moral, prin care nu dorim nimănui, dar absolut nimănui să treacă… Or voi, ziariștii, trebuie să Vă documentați sursele! Avem viziunea noastră cu privire la cele întâmplate, pentru că discutam permanent cu Cătălin, în fiecare zi, însă în amintirea copilului nostru, preferăm să ne abținem de la dezvăluiri publice. Totuși, reiterăm că Cătălin a fost un copil fericit, care a crescut alături de mama și surioara lui până la vârsta de 22 de ani, când împreuna am decis să-și înceapă viața independentă”, se arată în scrisoarea familiei.

Cătălin Caragea a început să cânte de la cinci ani, iar muzica era viața sa.

„I-am descoperit talentul încă de mic copil, iar la vârsta de 5 anișori cânta, deja cu multă ardoare de pe scena ”Palatului de cultură” din localitatea Malcoci, r-l Ialoveni.Îi plăcea foarte mult să cânte şi participa la grădiniță, apoi la şcoală la toate concursurile muzicale şi serbări..Cânta de dimineață până în seara, peste tot…și asta îl făcea fericit…De mic,deja ințelegea, ca muzica este totul pentru el.

Am fost o familie obișnuită de intelectuali (pedagogi), cu credință în Dumnezeu. Ca multe alte zeci de mii de familii din Moldova, ne confruntam, la început,cu probleme financiare. Astfel, tatăl lui Cătălin a fost nevoit, cu 20 de ani în urmă, să plece în străinătate pentru a susține familia financiar, inclusiv pentru ca copiii să se dezvolte multilateral.Şi desigur, copiii au fost crescuți şi educați mai mult de mine,adica de mama,cu multă atenție, dragoste şi responsabitate .Cătălin, fiind şi primul nepoțel la bunei, era foarte iubit de ei,astfel in zilele libere şi la sărbători petreceam timpul împreună cu ei.

Din păcate, la fel ca pe alte mii de familii, distanța și timpul ne-au înstrăinat pe mine şi soț. Însă, am fost onești unul față de altul și ceva timp în urmă am divorțat menținând, până în prezent, o relație normală și matură. Astfel, copiii nu au fost tare afectați de aceasta despărțire, deoarece erau obişnuiți sa-și vadă tatăl rar, şi noi am continuat să locuim în 3 (eu, Cătălin şi Mădălina), la fel ca înainte, în aceeaşi casă, cu aceleaşi condiții în Chişinău. Scopul acestui mesaj este să dezmințim zvonurile, apărute în presă”, scriu părinții.

Mesajul familiei: „Cătălin a fost un copil adorat”

„Nu este adevărat că a avut o copilărie nefericită, că a fost lipsit de afecțiune, atenție sau dragoste părintească și că a fost lăsat pe seama bunicilor de mic copil – Cătălin a fost adorat de bunei, dar crescut sub supravegherea mea, a mamei, fiind una dintre cele mai dragi ființe din viața mea.

Nu este adevărat, că avea probleme financiare și nu avea surse de existență – nu avea stabilitatea financiară pe care și-o dorea, ca oricare tânăr de vârsta lui, însă l-am ajutat întotdeauna cum am putut mai bine;

Nu este adevărat că era introvert – era deschis, sociabil și cu simțul umorului;

Nu este adevărat că era rebel, l-am educat, însă, să fie o persoană demnă, care știa să-și apere poziția/viziunea, de altfel cum sunt şi eu..;

Nu este adevărat că ”i-am tăiat aripile” – i-am susținut întotdeauna visul, astfel a absolvit două școli muzicale (canto și chitară și pian), or activitatea lui profesională a fost întotdeauna legată de muzică, iar anul acesta și-a propus să intre la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice;

Nu este adevărat că a fost un adolescent problematic, cu înclinații suicidale. Nu este adevărat!!! A avut o adolescență cu trăsături caracteristice acelei vârste, ca toți adolescenții.

Toți cei, care l-au cunoscut pe Cătălin știu că toate acestea nu reprezintă adevărul, dar din păcate tac!

Prin urmare, rugămintea noastră este să nu se facă, în continuare, însinuări și presupuneri la cele întâmplate pentru, că ele dor. Suntem un popor bun! Nu permiteți curiozității dvs. să prevaleze asupra rațiunii și bunului simț!

Am făcut ce am putut mai bine pentru copiii noștri însă, oricum, suntem plini de remușcări și regrete…Gândul ne este ocupat necontenit cu șiruri de întrebări, fără răspunsuri… Vise spulberate…Nu vom trece niciodată peste această pierdere, sperăm doar, să învățăm să trăim cu ea, deaceea Vă implorăm să nu ne mai tachinați și D-stră! Susțineți ideile bune, în amintirea lui, și evitați speculațiile. El nu mai este printre noi, ca să se poată apăra…Vă dorim multă sănătate și aveți grijă cui încredințați copiii!”, este mesajul tulburător al familiei.