Testele PISA arată recorduri negative în toate țările dezvoltate. Analiza The Financial Times: De ce scad performanțele școlare ale adolescenților

Inteligența artificială devine tot mai isteață. Inteligența umană, pe de altă parte, pare s-o fi apucat în direcția opusă, cel puțin în rândul adolescenților, anunță The Financial Times, într-o analiză preluată de Agenția de presă Rador, citată de g4media.ro. Performanțele elevilor la științe, matematică și citit s-au prăbușit la noi recorduri negative în toate țările dezvoltate, conform programului PISA al OCDE, care testează copiii de 15-16 ani, o dată la trei ani. Concluzia analizei este că o educație bună bazată pe atenție, cunoaștere elementară, o calitate a predării și o cultură care pune preț pe învățare nu trebuie înlocuită cu utilizarea tehnologiei și a practicilor pedagogice „liberale”.

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe miercuri, 16 septembrie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ciprian Ciucu

13:10

FLASH NEWS Dan Reșitnec, secretarul general al Guvernului, anunță reducerea la jumătate a cheltuielilor de protocol

13:07

 Loading ...

Un vinovat frecvent invocat e pandemia de Covid-19

Interdicțiile de circulație au perturbat la nivel mondial învățământul și au condus la prăbușiri ale scorurilor PISA în 2018-2022. Elevii care au dat testele anul trecut trebuie să fi avut cam 10 ani în 2020. Probabil că elevii mai mici decât ei au fost loviți mai grav de închiderea școlilor, fiind într-o etapă mai delicată a educației.

Trecând acum la tabloul mai general, scorurile PISA tot scad consecvent în întreaga OCDE, încă de la începutul deceniului 2010, fapt care înseamnă că există și alți factori, precum tehnologia. Utilizarea AI a explodat în ultimii ani iar elevii care se folosesc de ea, la științe, pentru a rezuma ori a redacta texte au rămas cu echivalentul a aproape unui an de studiu în urma celor care folosesc rar AI.

Elevii care folosesc zilnic AI pentru a-i ajuta la gândire, dar nu pentru a gândi în locul lor, au rezultate mai bune decât cei care nu prea folosesc AI. Și elevii care au ocazia de a învăța să utilizeze AI la școală au scoruri mai bune decât ceilalți. În plus, AI e un fenomen ceva mai recent, iar începutul scăderii scorurilor PISA coincide cu proliferarea telefoanelor mobile „inteligente” în rândul adolescenților. Dispozitivele digitale te distrag, iar conținutul nesfârșit îți acaparează capacitatea mentală. E grăitor faptul că mulți decidenți din Silicon Valley le interzic copiilor proprii să-și petreacă mult timp pe ecrane.

Și totuși, există unele țări care au reușit să evite un declin relevant și pe fondul pandemiei și pe al transformărilor tehnologice. Fapt care i-a determinat pe unii să avanseze explicații bazate pe politici publice. De pildă, elevii cu acces la profesori de calitate tind să aibă rezultate mai bune, iar școlile care restricționează utilizarea mobilelor raportează în medie rate mai scăzute ale distragerii, conform PISA.

Finlanda, cel mai mare declin dintre toate țările bogate față de 2006

Țările care s-au lăsat pradă unor metode educaționale de moment, care implică în principiu diluarea relevanței cadrului de cunoaștere fundamental, au înregistrat pe termen lung prăbușiri mai grave ale performanței. Scorurile medii din Finlanda, odinioară ovaționată pentru practici pedagogice presupus inovatoare, precum învățatul prin joacă și împuținarea examenelor, a înregistrat cel mai grav declin dintre toate țările bogate, față de 2006, la toate cele trei materii. Trecerea la metode pedagogice mai puțin exigente în Suedia la finalul anilor ’90 și în Scoția în 2010 a fost iarăși corelată cu rezultate mai slabe obținute de elevii lor.

În antiteză, țările care au optat să pună accent în continuare pe cunoașterea elementară, Anglia și Estonia de exemplu, ca și țările din Extremul Orient, și-au oprit declinul. În multe dintre aceleași țări și proporția elevilor „slabi” la toate cele trei materii – cei cu scor sub minimul necesar – se situează cu mult sub media OCDE, fapt care sugerează că prin răbdare, repetiție și sprijin o majoritate a elevilor poate atinge o înțelegere funcțională a conceptelor de bază.

Stânga radicală respinge pedagogia tradițională, însă datele concrete sunt cărămizile constitutive ale gândirii critice, iar lupta repetată cu problemele de algebră, de exemplu, cizelează gândirea abstractă. PISA evaluează aplicarea cunoștințelor elevilor în probleme din viața reală, nu pura cunoaștere a teoriei. Ceea ce nu înseamnă că formele de predare non-tradiționale nu pot avea valoare. De pildă Estonia și Singapore, care au obținut scoruri bune, au integrat tehnologia și învățarea autonomă și interdisciplinară. Unde mai pui că în ambele utilizarea AI e peste media OCDE.

Țările cu mulți imigranți tind să aibă rezultate mai bune la științe

Elevii imigranți tind să provină din medii defavorizate și să vorbească în familie o limbă diferită de cea a testului, ambele putând contribui la o performanță mai slabă. Dar și scorurile elevilor non-imigranți au scăzut în medie la toate cele trei materii în întreaga OCDE în ultimul deceniu, deci implicit înseamnă că funcționează și factori mai generali. Imigrația masivă poate pune cu siguranță presiune pe sistemul local de educație, dar îi poate mări și performanța. În medie, țările cu mulți elevi imigranți tind să aibă rezultate mai bune la științe. În țări precum Regatul Unit, Australia, Canada și Emiratele Arabe Unite elevii imigranți îi depășesc la scor pe localnici. Și există studii care demonstrează că elevii nativi care vin în contact cu elevi imigranți având o etică specifică a muncii asidue obțin și ei rezultate mai bune.

Și astfel ajungem la un alt factor important care determină rezultatul învățării: mediul familial. Educația părinților și implicarea lor în învățatul copiilor proprii, precum și atitudinea lor față de educație și stăpânirea limbii în care are loc aceasta, pot influența performanța unui copil, indiferent de sistemul în care învață.

Dincolo de cifrele sumbre se află o lecție importantă: o educație bună pare că se bazează în continuare pe anumite principii persistente, cum sunt atenția, cunoașterea elementară, calitatea predării și o cultură care pune preț pe învățare. Utilizarea tehnologiei și a practicilor pedagogice „liberale” ar trebui să complementeze aceste fundații și nu să le înlocuiască.