LONDRA 2012 TENIS DE MASĂ. Cum a evoluat acest sport de la sfârșitul secolului al XIX-lea până astăzi

Ca majoritatea sporturilor, TENISUL DE MASĂ a luat naștere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat  în Anglia sfârșitului de secol XIX. Alături de badminton și tenis de câmp, varianta de masă s-a dezvoltat din tenisul antic, cunoscut și sub denumirile de Jeu de Paume, Real tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.

În jurul anului 1880, echipamentul folosit era improvizat, astfel încât jucătorii apelau la cărți, dopuri de sticle, tabachere sau capace pentru a alcătui o suprafață de joc.

O primă masă special creată pentru jocul de tenis a fost realizată în 1890, de englezul David Foster, conținând palete, o pânză marcată, mingi de cauciuc și un gard din lemn și plasă, în jurul perimetrului de joc, potrivit site-ului masatenisi.org.

PACE ÎN UCRAINA NYTimes: Iată ce conține Planul de pace negociat în 20 de puncte pentru Ucraina

00:05

CONTROVERSĂ Caramitru se dezlănțuie pe Facebook în urma amânării de la CCR: „Ori la bal, ori la spital. Buba cu puroi trebuie spartă”

22:11

Sursa foto: www.ittf.com

Următoarea inovație majoră a aparținut englezului James Gibb, care a introdus în echipamentul pentru tenisul de masă mingea din celuloid, urmat de E.C. Goode care, în 1901, a construit paletele moderne.

Sportul a crescut în popularitate în 1901 când s-a început organizarea unor turnee de TENIS DE MASĂ, iar un campionat mondial neoficial a avut loc în 1902. Tot la începutul lui 1900, jocul a fost interzis în Rusia pe motiv că ar afecata vederea.

Până în 1921, tenisul de masă a intrat într-un con de umbră, pentru ca în acest an să ia naștere, în Anglia, Asociația Tenisului de Masă, urmată de înființarea, în 1926, a Federației Internaționale a Tenisului de Masă. Tot Anglia a găzduit, în 1926, primul campionat mondial în domeniu. Din acest an, până la începutul Celui de-al Doilea Război Mondial (1937) sportul a fost dominat de Ungaria. Cei mai importanți doi jucători, de la acea vreme, maghiari au fost Maria Mednyanszky (care a câștigat șapte campionate feminine) și Viktor Barna (de cinci ori campion). Jucători de succes, în perioada respectivă, au fost și cei din România și Cehoslovacia.

Dominația central europeană în tenisul de masă a continuat până în 1953, când supremația a fost preluată de asiatici, chinezii câștigând competițiile masculine în 60% dintre Campionatele Mondiale, începând cu 1959. Același concurs a fost adjudecat de chinezoaice în fiecare an, începând cu 1971, exceptând trei ediții.

TENISUL DE MASĂ a devenit disciplină olimpică în 1988, la JOCURILE OLIMPICE de la Seul, Coreea de Sud.