VIDEO | Biserica Mântuleasa, o artă brâncovenească (DOCUMENTAR)

Biserica Mântuleasa, situată pe strada Mântuleasa, este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din București și este inclusă pe Lista monumentelor istorice din România.

Pe strada Mântuleasa a locuit, timp de câțiva ani, marele scriitor român Mircea Eliade, care a vorbit despre aceste locuri în proza sa. În nuvela „Pe strada Mântuleasa”, Eliade scria că acesta era un loc misterios, cu multe pivnițe vechi, despre care spunea că erau „portaluri către universuri paralele”. Însă aceste portaluri erau, în realitate, doar niște pivnițe adânci, construite de negustorii bogați, în secolul al XVIII-lea, în care ei își ascundeau mărfurile și lucrurile de preț pentru că acele pivnițe reprezentau niște căi de scăpare în cazul unor incendii, asedii sau alte amenințări.

Clădită de familia unui negustor bogat, pe nume Manta, Biserica Mântuleasa din București a rămas neclintită până în zilele de astăzi. Aceasta a cunoscut în decursul anilor mai multe restaurări și renovări, însă și-a păstrat aceeași înfățișare pe care a avut-o inițial. Tot de la început este și hramul bisericii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care a fost ales de ctitorii săi.

REACȚIE Bolojan, mesaj de ziua Franței: „Celebrăm legăturile strânse dintre țările noastre”

16:44

ULTIMA ORĂ Iulia Sviridenko a fost demisă din funcția de prim-ministru al Ucrainei

16:35

În 1732, negustorul Manta și soția lui, Stanca, au pus temelia Bisericii Mântuleasa. Însă doi ani mai târziu, când a fost sfințită, negustorul nu mai era în viață. Așadar, lucrările au fost continuate de văduva Stanca și de sora lui, Maria, cele două cumnate fiind considerate ctitorele sfântului lăcaș, așa cum scrie și în pisania încadrată deasupra ușilor de la intrarea în biserică.

Biserica a fost construită din cărămidă, pe o suprafață de 176 mp și a fost zidită în stil brâncovenesc, în formă de cruce, cu altar, naos unit cu pronaosul, un pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de piatră și o turlă, care servește drept clopotniță, situată deasupra zidului despărțitor dintre pronaos și pridvor.
Lăcașul de cult este considerat deosebit datorită picturii originale, atât interioare cât și exterioare.

Tot epocii brâncovenești îi aparține și pictura, scenele religioase, realizate în frescă bizantină de preotul Bratu și de Iane zugravul, prezintă unele particularități rare de ordin iconografic. Una dintre acestea este pictarea Mântuitorului la dreapta „bunului tâlhar”, în Paradis, în planul al doilea, în spatele patriarhilor Avram, Iacov și Isac, din marea scenă a Judecății de Apoi. De asemenea, se mai regăsesc Cina cea de Taină și Înălțarea Sfintei Cruci, alături de scene inspirate din activitatea Mântuitorului înainte de Patimi.

Biserica Mântuleasa, afectată de cutremure

De-a lungul timpului, Biserica Mântuleasa a suferit mai multe stricăciuni, mai ales din cauza cutremurelor. Astfel, între anii 1924 și 1930, în timpul domniei regilor Ferdinand I și Carol al II-lea, a fost readusă la forma originală. În timpul acestor lucrări de restaurare, realizate de Comisia Monumentelor Istorice, a fost redeschis pridvorul, iar a doua turlă, adăugată în decursul vremii, a fost înlăturată. Turla care a rămas, dărâmată în urma cutremurului din 1940, a fost ulterior refăcută, iar în prezent servește drept clopotniță.

Și clopotul bisericii are o istorie deosebită, fiind construit din oțelul capturat de armata română în timpul Primului Război Mondial.

Ulterior, au mai fost făcute și alte lucrări de restaurare. Între anii 2005 – 2009, biserica a fost consolidată cu trei centuri de beton, iar pictura a fost refăcută. În prezent, fațadele sfântului lăcaș sunt tencuite și împărțite, printr-un brâu pictat, în două registre, iar sub cornișă se află un al doilea brâu pictat.

Din pictura exterioară originală s-a păstrat doar o mică parte, iar astăzi se pot vedea diverse motive florale decorative executate în roșu, albastru și galben auriu. Prin aceste reprezentări, Biserica Mântuleasa se apropie de ctitoria Sfântului Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Horezu, al cărei model, care a fost preluat de numeroase mănăstiri din Oltenia, a creat un stil național.