A murit Radu Gabrea. Celebrul regizor avea 79 de ani

Radu Bartholomeu Gabrea, născut la 20 iunie 1937, în București, este un regizor și scenarist român cu limbă maternă germană. Între 1974 și 1997 a locuit în Germania.

După absolvirea liceului Spiru Haret, s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate, deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc. A fost arestat la 12 noiembrie 1956.

A fost judecat în lotul „Mitroi”, compus în cea mai mare parte din studenții de la Facultatea de Drept. Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957.

AFACERI Medic din Târgu Mureș, afacere de succes cu kombucha, o băutură din ceai verde fermentat. A obținut deja și o medalie internațională

00:00

MESAJ Traian Băsescu îl detonează pe Nicușor Dan: „Eu cred că nu există o dovadă convingătoare de fraudare a alegerilor cu sprijinul rușilor. Dacă se băgau rușii, reușea”

22:58

După eliberare, a fost readmis la Facultatea de Construcții, pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare.

S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film.

Radu Gabrea a debutat în 1969 cu filmul de lung metraj „Prea mic pentru un război atât de mare”. Filmul, realizat după un scenariu de D.R. Popescu, a fost premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970.

În 1970, anul în care a stat timp de 6 luni la Paris, realizează primul serial de televiziune din România: „Urmărirea”.

Următorul său film, „Dincolo de nisipuri”, realizat în 1973, a fost oprit din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. În urma conflictului respectiv, precum și a intervențiilor cenzurii, Radu Gabrea a emigrat în Germania, țara de origine a mamei sale.

În 1997, Radu Gabrea a fost numit președinte al Oficiului Național al Cinematografiei, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1999.