ACTORUL RADU BELIGAN A MURIT. Ultimul interviu: „Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită”

 

În urmă cu șase ani, într-un interviu acordat unui post de televiziune, actorul Radu Beligan a declarat că dorința lui este să moară pe scenă. 

 

„Eu am hotărât să mor pe scenă, ca Moliere. Nu admit alt sfârșit. Actoria este o muncă foarte grea când o faci serios și o glumâ când o faci în glumă”, a declarat atunci maestrul.

Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, județul Bacău, sat al cărui nume anagramat a fost făcut celebru de marele actor Beligan, artist cu o excepțională activitate în teatru, film, televiziune și radio. Din 2004, Radu Beligan este membru de onoare al Academiei Române.

 

Radu Beligan a interpretat roluri celebre. S-a remarcat prin interpretarea exemplară a unor faimoase personaje ale marilor dramaturgi români: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universali: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco…

 

A studiat dreptul și filosofia la București, a început Conservatorul de Artă Dramatică sub îndrumarea Luciei Sturza Bulandra, a cochetat cu literatura (în paginile unei reviste ieșene, apoi într-o plachetă de versuri menționată de George Călinescu în Istoria Literaturii Române). Atracția spre teatru a motivat-o astfel: „am avut norocul să mă întâlnesc cu Victor Ion Popa , apoi cu Sică Alexandrescu și apoi cu Ion Iancovescu, trei întâlniri capitale pentru începutul carierei mele.”

 

Începând cu Teatrul „Muncă și Voie Bună” și continuând cu alte companii teatrale și-a construit reputația de actor comic popular „încât era destul să pun piciorul pe scenă pentru că sala să fie cuprinsă de ilaritate”. Nu s-a cantonat însă în acest gen, iar Victor Ion Popa l-a distribuit în „Cvadratură cercului ” de Kataev. Apoi a jucat în „Steaua fără nume” (Miroiu), „Trei surori” (Tuzenbach) , „Ziariștii” (Cerchez), și apoi „O scrisoare pierdută” (Dandanache).

 

În cinematografie, printre primele roluri este memorabila interpretare a lui Rică Venturiano („O noapte furtunoasă”).

 

A fost director al Teatrului de Comedie din București, între anii 1961 și 1969, și director al Teatrului Național București, între 1969 și 1990. Totodată, a fost profesor la Institutul de Teatru și Film, între 1950 și 1965, și a fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, în semn de recunoaștere a activității sale în domeniul artei.

 

Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităților – Piața Timpului, spațiul bucureștean dedicat marilor valori ale filmului și scenei românești.

 

În 2013, a doua zi după ce și-a sărbătorit cea de-a 95-a aniversare, imediat după spectacolul „Egoistul”, jucat și regizat de Radu Beligan la Teatrul Național București, acesta a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.

 

Pe 14 noiembrie 2015, și-a sărbătorit pe scenă aniversarea de 97 de ani, cu a 300-a reprezentație a spectacolului „Egoistul”. Și în anii 2014 și 2013, marele actor a jucat de ziua sa în spectacolul „Lecția de violoncel”, la Teatrul Metropolis din București, al cărui director onorific este.

A fost decorat, printre altele, cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer, Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan și Ordinul Național al Legiunii de Onoare în grad de Ofițer, din partea Franței. Este Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

În februarie 2014, Radu Beligan a fost inclus într-un top al celor mai puternice o sută de personalități din lume din domeniul divertismentului, alături de actorul român în clasament regăsindu-se numeroase celebrități de toate vârstele, de la Hollywood, printre care Robert De Niro, Martin Scorsese, Clint Eastwood, Woody Allen, Judi Dench, Helen Mirren și Angelina Jolie, potrivit site-ului american Business Insider.

 

 

 

Finalul piesei „Nemuritorul” vorbește despre iubire. Care e marea dumneavoastră iubire în această „călătorie scurtă”?

Teatrul. V-ați fi așteptat să vă răspund altceva? La vârsta mea îmi pot permite să spun adevărul. Nu a fost vocație, a fost intoxicație. De mic copil am fost atras de teatru. Ca Dali, care își povestea existența începând cu viața intrauterină, și eu aș putea spune că de când mă știu mi-am dorit să fiu actor. A fost o poveste de dragoste care mi-a cerut și căreia i-am făcut sacrificii.

Cei apropiați mi-ar putea reproșa că am fost un tată și un soț demisionar, că n-am trăit decât pentru scândura bătătorită a scenei. Nu îi pot contrazice, dar privind în urmă, dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș schimba nimic. Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea cu care anumiți oameni o creează, din timp în timp, pornind de la haos: tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărțile pe care le scriu și viața pe care o trăiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este opera de artă prin excelență.

Citiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/radu-beligan-am-fost-un-tata-si-un-sot-demisionar-n-am-trait-decat-pentru-scena/

Finalul piesei „Nemuritorul” vorbește despre iubire. Care e marea dumneavoastră iubire în această „călătorie scurtă”?

Teatrul. V-ați fi așteptat să vă răspund altceva? La vârsta mea îmi pot permite să spun adevărul. Nu a fost vocație, a fost intoxicație. De mic copil am fost atras de teatru. Ca Dali, care își povestea existența începând cu viața intrauterină, și eu aș putea spune că de când mă știu mi-am dorit să fiu actor. A fost o poveste de dragoste care mi-a cerut și căreia i-am făcut sacrificii.

Cei apropiați mi-ar putea reproșa că am fost un tată și un soț demisionar, că n-am trăit decât pentru scândura bătătorită a scenei. Nu îi pot contrazice, dar privind în urmă, dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș schimba nimic. Singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea cu care anumiți oameni o creează, din timp în timp, pornind de la haos: tablourile pe care le pictează, muzica pe care o compun, cărțile pe care le scriu și viața pe care o trăiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este opera de artă prin excelență.

Citiți în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/radu-beligan-am-fost-un-tata-si-un-sot-demisionar-n-am-trait-decat-pentru-scena/