ANALIZĂ Statul român vs. cetățeanul simplu

În data de 20 Mai 2019, Inspecția Judiciară e emis un raport privind modalitatea de aplicare a Protocolului de cooperare încheiat în anul 2009 între Parchetul General (prin aceasta, înțelegându-se toate parchetele din România, inclusiv DNA și DIICOT) și Serviciul Român de Informații.

Cu privire la constituirea echipelor comune parchet-SRI, denumite ,,echipe mixte” sau ,,echipe operative comune”, Inspecția Judiciară a constatat ca acestea se regăsesc în cuprinsul unor planuri comune de acțiune sau, după caz, în adresele parchetelor și ale SRI, prin care parchetele solicitau constituirea echipelor, iar SRI transmitea acordul și desemna, în acest scop, persoane de contact.

Iar „rezultatul” acestor investiții masive în aparatura de supraveghere, interceptare și localizare, suport logistic și resurse umane, se poate observa din concluziile raportului Inspecției:

FLASH NEWSJoe Biden anunță o promovare limitată a memoriilor sale „Promise Me America” din cauza stării de sănătate. Ce critici îi aduce actualului președinte al SUA, Donald Trump

23:36

FLASH NEWSAlexandru Nazare anunță că TVA-ul nu va crește în 2027 și respinge scenariul impozitării proprietăților la valoarea de piață

23:27

1. În urma controlului, Inspecția Judiciară a stabilit că, prin aplicarea unor prevederi ale protocolului s-a instituit, în fapt, o relație de subordonare a parchetului față de SRI, deși conform art. 56 alin. (1) din Codul de Procedură Penala, rolul primordial in cadrul urmariri penale îl are procurorul.

2. De asemenea, Inspecția Judiciară a mai observat că introducerea sintagmei „altor infractiuni grave” în cuprinsul Art. 2 din Protocol a condus la asimilarea nejustificată a infractiunilor care aduc atingere siguranței naționale cu o întreagă suită de alte infracțiuni, precum evaziunea fiscală, corupția și abuzul în serviciu.

3. Aplicarea protocolului a condus la administrarea unor probatorii, a căror legalitate poate fi pusă sub semnul întrebării de instanțele de judecată. Prin atribuirea Direcției Generale pentru Apărarea Constituției (UM 0127) din cadrul SRI a calității de unic beneficiar secundar al informației, DNA-Structura Centrală a declinat calitatea de unic beneficiar al informațiilor, care ar fi trebuit să fie doar a procurorului de caz.

4. Astfel, având în vedere aparența de legalitate a protocolului, precum și prevederile art. 64 din Legea 304/2004 privind statutul judecatorilor și procurorilor (potrivit carora dispozițiile procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine), Inspecția Judiciară a apreciat ca au fost create premisele încălcării independentei autorității judecătorești.

De asemenea, din situațiile transmise de parchete cu privire la sesizările din oficiu ale procurorilor ca urmare a informațiilor primite de la SRI și care au constituit actul de sesizare în dosarele penale, Inspecția Judiciară a constatat următoarele:

a) numărul dosarelor constituite ca urmare a informațiilor transmise de SRI a crescut exponențial ulterior anului 2009, an în care a fost încheiat protocolul;
b) numărul dosarelor în care s-a dispus trimiterea în judecată este redus în comparatie cu cel al soluțiilor de netrimitere în judecată, ceea ce denotă o eficiență scăzută a informațiilor și a valorificarii acestora.

Spre exemplu, în ceea ce privește activitatea DNA, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 113 de dosare ca urmare a informațiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 1014 de dosare.

Dintre cele 1014 dosare, 110 au fost trimise în judecată, 158 erau în continuare în lucru, ceea ce înseamnă că pentru restul (746 de dosare) au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată (neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasare, după caz), ceea ce denotă eficiența scăzută a informațiilor și a valorificării acestora.

Foarte interesantă este însă comparația cu numărul informațiilor primite de la SRI și care au constituit actul de sesizare în dosarele penale instrumentate de DIICOT. În total, cu referire la DIICOT, în perioada 2005 – 2008 au fost constituite 62 de dosare ca urmare a informațiilor primite de la SRI, iar în perioada 2009 – 2017 au fost constituite 198 de dosare.

Deși activitățile desfășurate de SRI ar fi trebuit să fie mult mai apropiate de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și nu de competența Direcției Naționale Anticorupție, datele arată altceva.

Mai precis, interesul ridicat pentru urmărirea funcționarilor/demnitarilor români, aceștia fiind cei suspectați de fapte de corupție și abuz în serviciu, respectiv spre urmărirea oamenilor de afaceri români și a societăților comerciale române, aceștia fiind cei suspectați de fapte de evaziune fiscală.

Experți judiciari au declarat, pentru MEDIAFAX, că în acest context nu trebuie omis faptul că, inclusiv în dosarele de urmărire penală pornite în urma sesizărilor SRI care nu s-au soluționat prin trimiterea în judecată, au fost dispuse măsuri asigurătorii cum ar fi sechestrul bunurilor și poprirea conturilor, ceea ce a condus la blocarea parțială sau chiar totală a activității firmelor românești respective.

Aceeași experți atrag atenția că realitatea ne demonstrează că au fost neglijate și instituțiile importante care au menirea de a proteja omul de rând și de a-i oferi siguranță în fiecare zi, tot timpul: poliție și parchet.

„Fiecare tragedie ne arată, de fiecare dată, două lucruri, despre angajații acestor instituții: prea puțini și foarte slab pregătiți. La fiecare tragedie trebuie aduși „oamenii buni de la centru”, deoarece polițiștii și procurorii locali sunt depășiți, nu au experiență și nu pot gestiona corect situația”, spun sursele citate.

Potrivit unor comunicate transmise de sindicatele din poliție, în România, sunt posturi de poliție cu câte 2 agenți de poliție la 5000 de oameni. Această situație, sub nicio formă, nu poate echivala cu securitatea națională, ordinea publică și siguranța cetățeanului.

„Cu toate că România a cheltuit sume uriașe cu sistemele de informații și cele de supraveghere a cetățenilor ei, țara noastră a fost pusă oficial pe „lista neagră” a traficului de persoane”, mai spun experții judiciari.

Conform „Raportului privind traficul de persoane” întocmit de Departamentul de Stat al SUA în 2019, am ajuns pe aceeași listă cu țări precum Afganistan, Algeria, Angola, Bangladeș, Bolivia, Cambodgia, Africa de Sud, Congo, Irak, Kazahstan, Malaezia, Liberia, Nicaragua, Sudan sau Uzbekistan.

„Aceasta, în condițiile în care, Protocolul din 2009 încheiat între parchete și SRI face referire la siguranța națională, egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, identificarea anticipată și înlăturarea în timp util a unor fapte antisociale grave, prevenirea și contracararea vulnerabilităților și a factorilor de risc externi și interni la adresa securității naționale”, precizează experții judiciari.

„Cu toate acestea, în condițiile în care s-au cheltuit din banii publici (adică ai oamenilor) sume exorbitante pe sisteme de supraveghere, se pare că acestea nu sunt și nu au fost folosite în interesul omului de rând, al fiecărui cetățean”, mai spun aceștia.