Cine sunt Refic Fizula, Neculai Tilici și Teodor Sârbu, torționarii pentru care IICCMER cere urmărirea penală

Redactor:
Aurelia Alexa
Cine sunt Refic Fizula, Neculai Tilici și Teodor Sârbu, torționarii pentru care IICCMER cere urmărirea penală
IICCMER cere urmărirea penală a torționarilor Refic Fizula, Neculai Tilici și Teodor Sârbu

Reprezentanții IICCMER au anunțat, miercuri, că au solicitat procurorilor bucureșteni începerea urmăririi penale în cazul lui Refic Fizula, fost ofițer politic al unui penitenciar din Făgăraș, care ar fi responsabil de aplicarea unui regim de detenție ce a dus la decesul a cel puțin 22 de deținuți politici, precum și al lui Neculai Tilici, fost comandant de penitenciar, pe care îl acuză de aplicarea unui regim de detenție care a dus la decesul a cel puțin nouă deținuți politici.

De asemenea, IICCMER a solicitat Parchetului Militar Cluj începerea urmăririi penale pentru Teodor Sârbu, fost subofițer de Securitate, pe care îl acuză că a participat la mai multe arestări de persoane, fiind implicat și în anumite misiuni care au dus la executarea prin împușcare a unor arestați.

Președintele executiv al Institutului de Investigarea a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Radu Preda, a declarat că este prima dată când instituția pe care o conduce prezintă un pachet de trei nume, însă doar doi dintre cei trei torționari se regăsesc în lista inițială de 35 de persoane, prezentată de IICCMER.

Directorul general al IICCMER, Cosmin Budeancă, a precizat că Refic Fizula, născut în 1925, în comuna Agigea, județul Constanța, a fost locțiitor politic la Penitenciarul Târgu Mureș (în perioada 27 decembrie 1950 – 5 octombrie 1951), locțiitor politic la Penitenciarul Caransebeș (5 octombrie – 31 decembrie 1951), locțiitor politic la Penitenciarul Făgăraș Central (31 decembrie 1951 – 21 noiembrie 1952), comandant la Penitenciarul Buzău (1 iulie 1953 – 1 noiembrie 1955) și comandant la Penitenciarul Dumbrăveni (1 noiembrie 1955 – 1 iunie 1958).

Sesizarea procurorilor în cazul lui Refic Fizula vizează perioada în care a lucrat la Penitenciarul Făgăraș.

Refic Fizula este acuzat de faptul că în unitățile în care și-a îndeplinit serviciul a manifestat un comportament „abuziv și pe alocuri violent”.

„În concordanță cu scopurile imediate ale regimului, activitatea sa în cadrul Penitenciarului Fărăgaș a fost apreciată de către superiori: «la unitățile Târgu Mureș și Făgăraș (cât a fost locțiilor politic), ofițerul a reușit ca printr-o muncă politică susținută să contribuie din plin la creșterea și educarea militarilor, asigurând prin aceasta paza și aplicarea regimului de penitenciar». În condițiile în care la Făgăraș regimul a fost unul cu veleități de exterminare, contribuția sa la aplicarea lui îl indică drept unul dintre responsabilii pentru abuzurile din închisoare”, arată IICCMER.

Tot la Făgăraș, în intervalul în care Refic Fizula a asigurat „paza și aplicarea regimului de penitenciar”, în mai puțin de un an au murit cel puțin 22 de deținuți politici care aveau între 39 și 71 de ani, potrivit datelor IICCMER.

„Cauzele deceselor indicate în actele de moarte dovedesc că regimul de detenție, alimentația și îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deținuților: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegia membrelor inferioare, ulcer stomacal, ciroză. Relevante în acest sens este cazul deținutului politic Ioan Haiduc. Fost subșef de poliție în localitatea Turda, acesta a fost arestat la 27 iulie 1948. Conform comisarului șef Florin Șinca, autor al lucrării «Martirii poliției române», Haiduc ajunsese «cu cangrenă și infirmitate la piciorul stâng», iar «infecția s-a extins și nu i s-a acordat nicio îngrijire medicală după bătăile încasate aici de la torționarul Tibor Lazăr». În urma acestora a murit într-o celulă de la Făgăraș la 5 februarie 1952”, se arată în biografia lui Fizula, întocmită de IICCMER.

Sursa citată a precizat că informațiile găsite sunt confirmate inclusiv de certificatul de deces.

IICCMER mai arată că trecerea lui Refic Fizula prin Făgăraș nu a rămas nesesizată nici în viața civilă, unde acesta „s-a remarcat” prin abuz și violență. În biografia acestuia se arată că în primele luni de la plecarea sa din Făgăraș, la Regiunea MAI Ploiești, Secția Penitenicare, apar o serie de reclamații: datorii neachitate la foști subalterni, datorii rămase pentru chirie, gaz, electricitate, dar și o reclamație din partea fosților proprietari ai imobilului naționalizat în care a locuit la Făgăraș.

Refig Fizula a rămas angajat al Direcției Generale a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă până în martie 1960, când a fost trecut în rezervă.

Cel de-al doilea torționar, Neculai Tilici, a fost locțiitor politic la Penitenciarul Zalău (15 decembrie 1950 – 1 martie 1951), locțiitor politic la coloniile de muncă agricole ale MAI (7 iunie 1951 – 30 august 1951), locțiitor politic la Penitenciarul Oradea (1 aprilei 1952 – 19 noiembrie 1952), șef al Biroului Penitenciare din Direcția Regională MAI Oradea (19 noiembrie 1952 – 30 aprilie 1953) și comandant al Penitenciarului Oradea, până 1 aprilie 1955.

În biografia lui Tilici se arată că, la Oradea, din rațiile prevăzute pentru deținuți își creștea și întreținea câțiva porci pentru nevoile lui și ale familiei. Mai mult, obișnuia să-și taie porcii în incinta penitenciarului, folosindu-i pe deținuți sau pe subordonați.

„Insultele grosonale, regimul alimentar sinonim cu distrofia, lipsa îngrijirii medicale, tratamentul inuman general (expunere la frig, dușuri cu apă rece în plină iarnă), toate erau păstorite cu sadism la Penitenciarul Oradea de către căpitanul Neculai Tilici”, arată IICCMER în biografia lui Tilici.

Un referat de cadre din 1954, întocmit de secția Cadre a DIP pe numele lui Tilici, arăta că acesta a obținut în activitatea sa unele rezultate, în special în munca politică, întrebuințând „metode juste și principiale”, sprijinind din aproape munca politică, făcând în același timp educația celor din unitate, în timpul în care a fost locțiitor politic.

În referat sunt notate și mai multe lipsuri ale ofițerului Tilici, cum ar fi faptul că a întrebuințat trăsura unității la baluri și nunți din diferite comune, că timp de o lună a tăiat 50 de porci, iar carnea a fost dată contracost cadrelor din unitate, că a sustras sume de bani pentru popotă, pe care i-a folosit în scopuri personale și a permis cadrelor de la procuratură să servească masa la popotă. În biografia acestuia se arată că el nu a fost îndepărtat din MAI, ci a fost mutat la altă unitate penitenciară, câteva luni mai târziu.

La 30 iunie 1956, Neculai Tilici a fost trecut în rezervă prin ordin MAI. La 1 iulie 1957 a fost reîncadrat în MAI ca angajat civil și repartizat la Gospodăria Anexă Mărgineni din cadrul Penitenciarului Mărgineni, unde a ocupat mai multe funcții. În decembrie 1971 a fost rechemat în rândul corpului ofițerilor MAI, cu gradul de căpitan, și numit în funcția de inspector cu pregătirea militară, politico-ideologică și de specialitate la Penitenciarul Mislea. Ulterior, Tilici a ocupat mai multe funcții la Penitenciarul Râmnicu Vâlcea, Penitenicarul Ploiești, Penitenciarul Târgșor, până când a fost trecut în rezervă, prin decret prezidențial, la 21 septembrie 1981.

Despre cel de-al treilea torționar, Teodor Sârbu, IICCMER arată că provine dintr-o familie modestă de țărani și imediat după satisfacera stagiului militar a fost solicitat să se angajeze în Securitate. Sârbu a acceptat și, în decembrie 1949, a fost încadrat cu gradul de plutonier la Serviciul Județean al Securității Poporului (SJSP) Turda, unde a lucrat o scurtă perioadă de timp, iar în 1956, la cererea sa, a fost trecut în rezervă.

După ce a părăsit structurile Securității, Sârbu a fost încadrat în muncă la Fabrica de Ciment din Turda, unde a rămas până la pensionare.

IICCMER arată că, în urma unor investigații, a obținut informații care indică faptul că în perioada în care Sârbu a îndeplinit funcții de execuție în cadrul SJSP Turda, a participat la mai multe arestări de persoane, fiind implicat și în misiuni care au dus la executarea prin împușcare a unor arestați.

Conform datelor IICCMER, Teodor Sârbu a participat la împușcarea lui Remus Lăluț, în localitatea Orosia, județul Mureș, și există probe că ar fi fost implicat în împușcarea lui Viorel Bihoreanu, în localitatea Papiu Ilarian, tot din Mureș.

„Crimele au fost săvârșite în noapta de 2 spre 3 august 1950, iar la înfăptuirea lor au participat mai multe cadre operative de la SJSP Turda. Ambele victime au fost țărani care aveau o stare materială bună, fiind considerați de autoritățile comuniste drept chiaburi. Prin atitudinile manifestate împotriva regimului și influența pe care o aveau asupra consătenilor, ambii s-au opus procesului de colectivizare și de înființare a gospodăriilor agricole colective. Acesta a fost și motivul principal care a dus la arestarea celor două persoane și la anchetarea lor timp de mai multe zile. Fiecare a fost transportat cu un mijloc auto în apropierea localităților de domiciliu, unde au fost executați prin împușcare”, arată IICCMER.

Ordinul pentru execuția lor a fost dat de colonelul Mihai Patriciu, care atunci avea funcția de șef al Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj.

IICMER precizează că este posibil ca Teodor Sârbu să fi participat și la alte execuții de acest fel, care au fost înfăptuite în acea perioadă de către unele cadre angajate la securitatea județului și apoi a Raionului Turda.

Inchide