DECIZIA CEDO în privința plângerii lui Adrian Năstase

Judecătorii CEDO au respins cererea lui Adrian Năstase privind încălcarea drepturilor omului prin condamnarea sa la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul Calității”. Năstase a înregistrat plângerea la CEDO pe 18 decembrie 2012.

„Cazul privea condamnarea lui Adrian Năstase, fost prim-ministru și fost ministru de Externe al României, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru folosirea influenței sale de șef de partid, pentru a obține finanțarea campaniei sale electorale din 2004. Curtea a decis că plângerile domnului Năstase au fost în mod evident nefondate sau incompatibile față de Convenție sau trebuiau respinse pentru că nu epuizaseră căile de remediere naționale”, se arată în decizia CEDO publicată joi.

Adrian Năstase a susținut în plângere că prin condamnarea sa la închisoare, în urma unor proceduri pe care le-a considerat nedrepte, și prin consecințele care au decurs de aici – imposibilitatea de a duce o viață de familie normală, pierderea carierei politice și profesionale -, precum și prin acoperirea cazului de către presă, s-a ajuns la un tratament umilitor, care i-a provocat un stres psihologic grav, care a dus la încercarea sa de a se sinucide.

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe luni, 30 martie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

18:34

INEDIT Imaginile zilei surprinse pe un drum național. O căruță acoperită de un banner PNL se târâie prin ploaie

18:28

Judecătorii CEDO au constatat însă că nu s-a încălcat Articolul 3 din Convenție privind interzicerea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante și nici Articolul 8 privind dreptul la respect pentru viața privată și de familie.

Năstase s-a mai plâns că i-a fost încălcat dreptul la o audiere corectă, prin faptul că nu a fost audiat în fața unui tribunal independent și imparțial, pentru că unul dintre judecătorii din prima instanță nu fusese numit prin decret de către președintele României, lucru ilegal. Judecătorii CEDO au constatat însă că nu au existat circumstanțe care să justifice îngrijorarea lui Năstase privind transferul judecătorului respectiv de la DNA și că nu a existat o subordonare sau dependență între instanța Înaltei Curți și DNA.

Adrian Năstase a mai reclamat că nu i s-a permis să examineze toți martorii aduși de procurori și că i s-a cerut să-și justifice solicitările de dovezi. CEDO a constatat că autoritățile române și-au făcut treaba și că absența unor martori de la proces, cărora li s-au citit însă declarațiile luate de procurori, a fost justificată. Trebuie spus că în dosarul lui Năstase au existat peste 900 de martori, pe care apărarea lui Adrian Năstase a dorit să îi aducă fără excepție în fața instanței, lucru care ar fi prelungit procesul nejustificat.

Năstase s-a plâns la CEDO că instanța a audiat peste 700 de martori ai acuzării, însă doar 5 martori ai apărării. CEDO a răspuns însă că instanța românească a stabilit că faptele lui Năstase reieșeau din documentele de la dosar, iar declarațiile martorilor doar coroborau alte probe existente la dosar.

Adrian Năstase a mai reclamat și o schimbare în jurisprudența Înaltei Curți, privind calcularea termenului de prescriere a infracțiunii, spunând că i-a fost aplicată o lege care nu putea fi prevăzută și mai puțin favorabilă decât cea în vigoare la data comiterii faptelor, în 2004 (legea spune că se aplică prevederea legală mai favorabilă). CEDO a respins și această plângere.

Decizia CEDO a fost luată cu majoritate de voturi de un complet de 7 judecători, provenind din Andorra, Spania, SLovacia, Serbia, San Marino, Olanda și Republica Moldova.