Hipsterul sau anticapitalistul de multinațională: Tipuri de protestatar în pas cu moda „toamnei românești” din 2013

În timpul protestelor din această toamnă, au existat mai multe tipologii care și-au făcut apariția în Piața Universității și în marșurile prin cartierele Capitalei. Cu riscul de a apela la șabloane și fără pretenția că acestea sunt definitorii pentru protestele care au încă loc, iată câteva dintre ele.

Hipsterul:

Apariția sa la un protest a constituit în sine o surpriză, pentru că hipsterul nu este interesat de treburile curente ale zilei, fie că este vorba despre mersul politicii, al societății sau al economiei. Conectat la ultimele tehnologii și trenduri online, hipsterul este mai interesat de obicei de cultivarea propriei imagini și a propriilor pasiuni, neînțelese sau neauzite de cei catalogați drept mainstream – adică marele public. De aici și inundația de poze de la proteste, postate pe Facebook. Unele guri rele spun că, uneori, pe traseele marșurilor sau în Piața Universității, rețelele de internet mobil se blocau, pentru că majoritatea protestatarilor erau preocupați să posteze pe Facebook statusuri despre ei înșiși sau poze cu ei înșiși la protest (selfies).

Hipsterul este în esență o persoană cu studii superioare, educată și cultivată, dar care poate fi considerată cu ușurință cu capul în nori în ce privește aspectele pragmatice ale societății în care trăiește. Putând fi recunoscut după felul în care se îmbracă, chiar dacă nu este o „uniformă” de tipul celor purtate de rockeri sau rapperi, hipsterul-clișeu are haine retro-cool-chic-tocilar, teniși sau derivate ale acestora în picioare, ochelari cu rame groase, și freze cât mai asimetrice sau, dimpotrivă, studiat-clasice. E greu să îl descrii și totuși atât de ușor de recunoscut pe stradă. Nu va recunoaște în veci că este hipster, aceasta fiind regula de căpătâi a hipsterilor. Lucrează de obicei în domenii liberale sau artistice, iar uneori este pur și simplu șomer. Banii nu sunt definitorii pentru el, însă de obicei nu suferă de nevoi stringente.

ULTIMA ORĂA 40-a noapte de proteste în fața Arestului Central, unde este închis Călin Georgescu. Susținătorii scandează: Căline, Căline, la Cotroceni cu tine!”

18:03

VIDEODiana Șoșoacă povestește cum a agresat două tinere care se sărutau în Franța

17:48

Cineva ar putea presupune că hipsterii au fost animați de acest protest pentru că a fost declanșat pe o temă de nișă în societatea românească  – ecologia, dar și poate pentru că promotorii acestui protest sunt hipsteri sau au tendințe de hipster.

Activistul:

Personaje de linia întâi, cei care au ținut în viață acest protest weekend de weekend, cei care s-au preocupat ca mesajele să devină coerente, vizibile și memorabile, dar și ca tacticile de gherilă urbană să fie aplicate de masa de manifestanți. Activiștii implicați în aceste proteste provin din mai multe domenii, iar problema Roșia Montană i-a adus pe toți sub același stindard.

Activiștii s-au antrenat în societatea civilă de mai mulți ani, unii pentru a contracara exploatarea minieră de la Roșia Montană, alții pentru a cultiva spiritul protestului la români, ca exercițiu al democrației, alții pentru protejarea ariilor urbane sau a patrimoniului. Declicul provocat de Guvernul Ponta a constituit momentul în care masa critică a fost atinsă – nici unul dintre ei nu reușise până atunci să urnească în stradă sau în dezbateri atâția oameni.

Anticapitalistul de multinațională

Fost sau actual angajat al unei multinaționale sau companii mari, acest tip de personaj suferă de un conflict lăuntric. Scârbit de practicile dure, imorale ale multor companii, el a ajuns să le confunde cu însuși conceptul de capitalism. Deși se bucură din plin de binefacerile tehnologiei sau vestimentației produse de astfel de corporații sau multinaționale, el le urăște deopotrivă. Uneori, acest tip este și hipster.

Extrema acestei tipologii a putut fi observată în Piață, cu bannere pe care scria „Jos capitalismul” sau alte mesaje cu iz marxist. O variantă a acestei tipologii este și marxistul de lume nouă, etichetat de unii de-a dreptul comunist. Toate aceste variațiuni pe aceeași temă anticapitalistă, mai mult sau mai puțin asumate ideologic, au fost ațâțate de tema protestului: o corporație cu practici veroase, care a venit în România să pună mâna pe o resursă imensă, în același timp corupând statul.

Ecologistul:

Această tipologie subsumează toate persoanele care cred, argumentat sau nu, că o exploatare minieră bazată pe cianuri și o exploatare de gaze naturale bazată pe fracturare hidraulică sunt automat dezastre pentru mediul înconjurător. De obicei, contra-argumentele nu au loc într-o discuție cu ei, pentru că sunt convinși definitiv de ceea ce spun. Varianta moderată a ecologistului, o pasăre rară, este în stare să accepte că, dacă statul sau o autoritate independentă ar fi atât de puternice în a controla la sânge standardele de mediu aplicate de companiile care fac aceste tipuri de exploatare, riscul pentru mediu ar fi redus aproape de zero.

Ecologiști fără să își dea seama sunt și tinerii, destul de numeroși, care au luat parte la proteste și care apreciază curentul muzical electronic psy și filozofiile care au în centru natura, spiritele și energiile. Ei pot fi porecliți hippioți moderni sau hippioți-electro, un hibrid între muzica electronică, dragostea de natură și ezoterism.

Picăturile de culoare:

La proteste au existat mereu grupuri de personaje fără legătură cu tema principală a protestului, dar care prin acțiunile lor au putut să creeze anumite impresii privitorilor de pe margine.

Huliganii, așa numiții băieți de galerie de fotbal, aproape că au lipsit de la aceste proteste. Când au apărut mai numeroși, în luna decembrie, s-a ajuns la violențe cu jandarmii. Din practica revoltei din 2012, nu este deplasat să crezi că acești băieți sunt motivați politic.

Legionarii de debara și-au făcut și ei apariția la proteste, fiind vorba despre tema pământului românesc care se duce cu japca la străini. Cum la noi extrema dreaptă este infim dezvoltată, acești tipi au putut fi confundați cu ușurință cu niște rockeri mai deprimați și predispuși la violență. Variantele acestei tipologii mai sunt românii verzi (cei care susțin românismul cu orice preț și cu orice ocazie, precum și faptul că Basarabia este pământ românesc și trebuie anexat cu orice preț României), dar și ultraortodocșii, mireni sau chiar preoți, care au putut fi văzuți la proteste propovăduind pildele Bibliei.

„Dacii liberi” sunt câteva personaje care și-au făcut apariția și care cred că Dacia a constituit o civilizație din care se revendică absolut orice în lume și, prin urmare, românii trebuie să fie mândri că se trag din daci și să conștientizeze că sunt superiori altor popoare. Până la urmă, o deviație a românismului verde.

Protestatarii de serviciu – acei oameni care sunt nelipsiți de la orice protest, indiferent de temă și pe care ajungi să îi cunoști dacă te perinzi pe la suficiente manifestații de stradă.