• Publicat:
Știri

Impresionant! Cea mai emoționantă imagine surprinsă la Revoluție, explicată la 30 de ani distanță de americanul care a făcut-o. Ce i-a spus bărbatul din prim-plan

Impresionant! Cea mai emoționantă imagine surprinsă la Revoluție, explicată la 30 de ani distanță de americanul care a făcut-o. Ce i-a spus bărbatul din prim-plan
Peter Turnley a povestit cum a ajuns să surprindă imaginea premiată ulterior de World Press Photo, dar și seria de conicidențe incredibile care l-au adus la multe luni distanță față în față cu omul aflat în prim-plan și dialogul emoționant purtat cu acesta.

Peter Turnley a povestit cum a ajuns să surprindă imaginea premiată ulterior de World Press Photo, dar și seria de conicidențe incredibile care l-au adus la multe luni distanță față în față cu omul aflat în prim-plan și dialogul emoționant purtat cu acesta.

„Revoluția Română, acum 30 de ani!

În una din primele zile ale Revoluției Române din decembrie 1989 am zburat de la Paris la Varna, Bulgaria, cu un avion cargo plin de mâncare și medicamente, alături de Bernard Kouchner, director al organizației Medicamente Fără Frontiere.

Erau mulți jurnaliști în avion, în condițiile în care aeroportul din București era închis, iar asta era una din singurele opțiuni de a ajunge în România.

Am încărcat ajutoarele în câteva autocare și am intrat în România, cu direcția București.

Când am ajuns la marginea Bucureștiului am întâlnit o mulțime de români pe stradă și, când am oprit iar oamenii au realizat că era un autocar plin cu străini, toți au erupt cu scandări și semne ale victoriei. Am fost atras de fața bărbatului văzut în centrul acestei fotografii, fiind cu siguranță mișcat de complexitatea expresiei sale de bucurie și durere în același timp. Această fotografie a fost ulterior publicată și a câștigat un premiu World Press Photo (nu fotografia anului, ci la o categorie individuală).

Multe luni mai târziu, m-am întors în România pentru a acoperi primele alegeri libere, cred. Aveam în bagaje o copie a acestei fotografii, în speranța că îl voi reîntâlni pe acest om. Într-o zi, m-am întors la camera de hotel de la Intercontinental și în timp ce mă apropiam de camera mea am văzut un om care stătea lângă ușa mea. Am mers intenționat mai departe pentru a vedea cine este și, spre uimirea mea, era omul din această fotografie.

Am fugit la recepția hotelului pentru a găsi pe cineva care îmi putea traduce și am intrat cu toții în camera mea! Eram foarte bucuros că l-am găsit și l-am întrebat cum a fost cu putință să mă găsească atât de aleator în acest hotel.

A scos o hârtie decupată dintr-un ziar românesc care publicase această imagine, cu un mic articol în care se spunea că Peter Turnley a câștigat un premiu la World Press Photo cu această fotografie.

Mi-a explicat că a mers la ambasada USA din București și că a întrebat dacă cineva știe cum m-ar putea găsi. Cineva i-a spus pur și simplui că jurnaliștii stau adesea la hotelul Intercontinental. Șansele să mă găsească acolo și ca eu chiar să fi revenit la București erau infime! L-am întrebat dacă îmi poate exprima amalgamul de bucurie și tristețe de pe fața lui. Mi-a spus că în urmă cu doar câteva momente, înainte ca fotofrafia să fie făcută, văzuse un campion plin cu cadavre trecând pe lângă el – români care fuseseră uciși în timpul nopții precedente, înainte de încetarea violențelor.

Mi-a spus că soția sa era invalidă de ani buni și că știa foarte bine cum e să trăiești cu o asemenea povară. Mi-a spus că în timp ce se bucura că regimul Ceaușescu fusese doborât, în același timp se gândea la durerea pe care familiile celor morți o vor resimți, iar asta îi cauza o tristețe adâncă. I-am dat o copie superbă a acestei fotografii.

Din păcate, nici acum, la 30 de ani distanță, nu îi știu numele și nici ce s-a ales de el. Dar pot spune că modul în care l-am întâlnit și faptul că mi-a putut desluși enigma acestei fotografii reprezintă una din cele mai extraordinare întâmplări din viața mea fotografică!„, povestește Peter Turnley într-o postare devenită virală pe Facebook.

foto: © Peter Turnley, București, Romania, 1989.

 

Inchide