Inspectorul de torționari. Cine este Constantin Cișmigiu, susținătorul lui Alexandru Vișinescu: „În România nu a fost comunism. Se face prea mult caz”

Redactor:
Biro Attila
Alexandru Vișinescu a fost apărat de Constantin Cișmigiu fost inspector în cadrul penitenciarelor comuniste

La al treilea termen de judecată al procesului lui Alexandru Vișinescu, fostul torționar a fost acompaniat în sala de judecată de un vechi tovarăș de arme. Cu o fizionomie apropiată, ținută vestimentară conservatoare, dar cu celebra cușmă de pe vremea comuniștilor, fostul colaborator al lui Vișinescu a urmărit atent procesul. Și-a încurajat constant colegul din anii comunismului.

Este vorba de un fost inspector în cadrul Administrației Penitenciarelor. S-a recomandat Constantin Cișmigiu. Google nu deține vreo referință la numele său. L-am crezut pe cuvânt că ăsta e numele său real, deși a fost greu de convins să-și rostească numele.

Practic, Constantin Cișmigiu era cel care îl verifica pe Vișinescu și pe ceilalți comandanți de penitenciare. Se ocupa de inspecția „pe linie de personal și resurse umanie”. L-a însoțit pe Vișinescu și la ieșirea din clădirea Curții de Apel, unde din nou fostul toționar a dat de presă.

Constantin Cișmigiu a încercat să-l apere pe colegul său. A povestit că îl cunoaște bine încă din anii 50. „Nu el a făcut au fost ordine. El a fost comandant problemele de regim, hrană și altele le făceau locțiitorii săi. Erau norme stabilite. Pentru deținuții politici, regulile erau mai stricte. Stăteau câte unul în celulă, ieșeau 20 de minute la plimbare. Primeau un ceai cu marmeladă, la prânz o ciorbă”, a povestit fostul inspector al torționarilor

În spatele său o femeie a vociferat: „Nerușnaților, le smulgeați unghiile”. Inspectorul de torționari i-a răspuns: „Fugiți doamnă de-aici. Nu e adevărat”. În sala de judecată, soția generalului Ion Eremia, general comunist încarcerat și el la Râmnicu Sărat, a povestit că la ieșirea din peniteciar soțul ei cântărea 30 de kilograme. Constantin Cișmigiu a răspuns la această acuzație cinic: „Aveau 40 de kilograme de lemne, dar nu ei. Asta e o poveste că ei cântăreau atât. Erau sobe cu lemne”

:

FOTO: Constantin Cișmigiu/ sursa: Andreea Alexandru

Jurnaliștii i-au spus că sunt sute de testimoniale ale foștilor deținuți care au suferit din cauza bătăilor, că sunt certificate medicale, alte documente care dovedesc atrocitățile. L-a respins, a invocat testimonialul difuzat de o televiziune. „La început a spus că erau bătuți de comandați, dar când a fost întrebat dacă el a fost bătut a zis că l-a atins așa ușor ca pe un copil”, spune convins Cișmigiu.

Cișmigiu: „Nu am nici un regret că nu am făcut răutăți”

Răspunsurile sale au intrat în aceeași tipologie a executantului din perioada comunistă. Oricine a fost de vină numai el nu. Ceva diferă la el însă. Presa i-a pus în față informațiile legate de morți din penitenciare, sutele de testimoniale.”Sunteți prea tânăr să știți. Se face prea mult caz de comunism. În România nu a fost comunism”, a răspuns inspectorul de torționari și cu această afirmație își blochează interlocutorul. „Dar ce a fost dacă nu a fost comunism?” l-au întrebat jurnaliștii. A  ceva despre partidul comunist din SUA. A recunoscut că a fost „ceva dictatură”, dar nu prea multă.

Discuția cu personajul care nu a fost în lumina reflectoarelor s-a dus spre activitatea sa de control. Practic, era cel care trebuia să depisteze excesele de zel ale torționarilor. „Nu a fost nici un exces. Nu am găsit nimic. Au fost altele. Că deținuții se plângeau că nu pot comunica cu familia, dar li se explica că asta era legea. Mai găseam comandanți care aveau probleme cu băutura, că lipseau de la serviciu”, a mai precizat Cișmigiu

Le-a plâns, însă, de milă și deținuților politici care au murit sau au răbdat atrocitățile gulagului românesc. „Erau oameni educați, deștepți” spune fostul zbir al erei comuniste dar adaugă că „nimeni nu a avut nimic cu ei”. Nu a spus-o dar o gândea: au avut doar ghinion că s-au născut deștepți. S-a uitat în ochii unui reporter și a încercat să-l convingă: „Nu am bătut pe nimeni. Dar dacă îi ajută cu ceva eu sunt gata să fiu împușcat”.

În final, Cișmigiu îl deplânge pe Vișinescu. Spune că e bolnav, că e necăjit că nu poate să doarmă noaptea, că are Parkinson. El, însă, nu are nici un regret: „Nu am nici un regret că nu am făcut răutăți”.

 

Inchide