Istoricul Paul Cornea s-a stins din viață la 94 de ani: „Am încercat să VINDEC rănile sufletului CITIND, ascultînd MUZICĂ, îngropându-mă în lucrări de SPECIALITATE”

„Anunț cu multă durere moartea tatălui meu, profesorul Paul Cornea, la vârsta de 95 de ani. Fie-i țărâna ușoară!”, a scris fiul profesorului, Andrei Cornea, pe Facebook.

Licențiat în litere și filosofie (1948), din 1949 și-a început cariera didactică la Facultatea de Litere a Universității din București, unde a obținut titlul de doctor în filologie (1971).

Paralel cu activitatea universitară, între 1952 și 1964 a fost director general în Ministerul Culturii, a condus succesiv Direcția Teatrelor și Instituțiilor Muzicale, Direcția Generală a Editurilor, Studioul Cinematografic București, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, ultima sa încadrare aici fiind aceea de șef de sector.

ULTIMA ORĂ Oana Gheorghiu, primele declarații după acuzațiile de trafic de influență: „Este o răzbunare”. Ce spune despre Schwarz/Kaufland

21:12

SĂNĂTATE Un nou studiu avertizează că prea mult sau prea puțin somn ar putea accelera îmbătrânirea organismului și crește riscul de boli

21:02

„Alții își caută în comentariul aplicat al evenimentelor diurne ori în invenția de ficțiuni un transfer imaginar din lumea noastră desvrăjită, plină de mizerii, griji și nesăbuinți. Eu am încercat să-mi vindec rănile sufletului citind, ascultînd muzică, văzînd filme, îndeosebi poate, îngropîndu-mă în lucrări de specialitate. La drept vorbind, n-a fost vorba, în cazul meu, de o opțiune, ci mai degrabă de-o determinare interioară”, spunea Cornea într-un interviu acordat revistei România Literară.

După 1990, a fost secretar de stat în Ministerul Învățământului (ianuarie-iunie 1990), șef de catedră și decan al Facultății de Litere (1990-1996); Profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universității București. Este unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar, autorul a numeroase lucrări în domenii precum teoria și istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc și a romantismului. Inițiază și conduce (din 1967) seria de Documente și manuscrise literare.

A coordonat volumul Reviste literare românești în secolul al XIX-lea și Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1979).

Membru în biroul executiv al Societății de Științe Filologice din România, din 1990 a fost vicepreședintele acesteia. Membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, din 1985 a făcut parte din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 și 1997 a îndeplinit funcția de vicepreședinte.

De la fondarea ei în 1997, a fost președintele Asociației de Literatură Comparată din România. A participat la numeroase congrese ale AILC (Bordeaux, Montreal, Budapesta, Innsbruck, New York, Paris, Munchen, Edmonton și Leiden), fiind ales și președinte al comisiei de experți pentru organizarea congresului de la Pretoria (2000). A fost distins cu „Palmes Academique”, cu gradul de Officier (1997). A făcut parte din Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român (2009-2012).

A fost răsplătit cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei (1972) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973). În 2009, a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2008, cu volumul Delimitări și ipoteze.