MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ. Cititorii Gândul recomandă profesori dedicați care fac cinste României

Cazul învățătoarei Dana Blându, dată afară de la școală după ce a fost filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinți pentru cadourile simbolice, de neacceptat, arată încă o dată probleme grave ale sistemului de învățământ din România care nu se reflectă nu numai asupra elevilor, ci și a părinților.

Gândul v-a prezentat în ultimele două zile o altă față a școlii, nu cea „de fițe” din Capitală, ci una de la țară, într-o comună de munte pe nume Mărișel, cu profesori dedicați.

În această localitate din Munții Apuseni, Mirela Miron, profesoară de română, a renunțat la jobul bine plătit într-o multinațională pentru a-i învăța pe aceșto copii.

EXCLUSIV „Operațiunea Buletinul”. Se sistează plata alocațiilor pentru copiii moldoveni care dețin cetățenie română? Răspunsul Ministerului Muncii pentru Gândul

05:00

ECONOMIE China va elimina taxele vamale pentru Africa

23:30

Aici puteți vedea povestea profesoarei care a renunțat la salariul și mașina de serviciu de la multinațională pentru a-i învața limba și literatura română pe copiii din Apuseni

Gândul v-a prezentat și MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ, în care profesorul Mirela Miron vorbește despre alegerile pe care suntem forțați să le facem zi de zi de dragul copiilor noștri, despre rezistență în fața tentațiilor la care un dascăl este supus, despre conștiința unei misiuni, despre tarele și virtuțile învățământului românesc.

În aceeași școală, profesorul Ioan Mariș, care de 47 de ani predă matematica copiilor, i-a învățat pe aceștia să schieze și, totodată, le-a pictat bolta cerească pe tavanul clasei. Motivația acestui ultim gest: „ca să aibă copiii la ce visa”.

Odată cu poveștile acestor profesori din Mărișel, care seamănă foarte mult cu cea a domnului Trandafir, pe care l-am învățat mulți dintre noi la școală, v-am invitat să ne trimiteți și alte exemple de dascăli care fac cinste școalii și profesiei pe care și-au ales-o.

Îi prezentăm, astăzi, pe profesorii pe care voi ni i-ați recomandat. Așteptăm în continuare să ne trimiteți pe adresa de mail [email protected] astfel exemple de profesori dedicați pentru a-i cunoaște.

MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ȚARĂ

Mihaela Barbu  ne-a scris despre învățătoarea Mărioara Șchiopu, din Botoșani, despre care spune că este „un dascăl cum rar mai întâlnești în ziua de astăzi, un om frumos, integru, dedicat și de mare valoare”. „Este un exemplu pentru copii și pentru comunitate. Ca dascăl, dumneaei se pregătește continuu, este foarte bine informată, iar pentru copii dă totul, dacă este nevoie, mai aduce și de acasă. Respectul și l-a câștigat prin exemplul propriu. Toată stima pentru doamna Șchiopu!”, a mai scris Mihaela Barbu.

Mihai Prodan l-a recomandat pe profesorul de sport Constantin Por, de la școala din comuna Pomi, județul Satul Mare. „Un profesor care s a luptat cu sistemul ani la rândul pentru copiii din școală, pentru condiții mai bune, pentru a putea să îi ducă la competiții sportive, pe care unele le-a și câștigat”, afirmă Mihai Prodan.

Mihaela Gherghiță îl nominalizează la categoria „dascăli minunați” pe profesorul de chitară Petrovan Gheorghe, de la liceul de muzică „Tudor Ciortea” din Brașov, despre care susține că rar a întâlnit dascali atât de dedicați meseriei lor și cu atât de multă dragoste și dăruire către elevii pe care îi au. „Îl respect foarte mult și merită un loc de cinste”, mai spune cititoarea.

Theodor Agapescu a trimis fotografia învățătoarei Maria-Tereza Rugina, despre care spune că este culegător de folclor și învățător cu o vechime de 25 de ani la Școala Generală Hârlău, din județul Iași.

Un profesor universitar, impresionat de dascălii din Rogojel

Prof. dr. ing. Nicolae Hurduc, de la Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, salută inițiativa gândul de a a prezenta și partea mai puțin vizibilă a sistemului educațional din România, aceea a profesorilor dedicați. „E foarte greu de spus în acest moment care dintre cele două fațete este dominantă, însă mie îmi place să cred că aceasta din urmă, pe care ați început să o aduceți în atenția cititorilor. Altfel, nu ar mai exista nici o șansă pentru România de a se dezvolta ca o națiune”, afirmă Nicolae Hurduc.

Articolele despre profesorii de la Mărișel i-au amintit profesorului despre unul dintre „cele mai intersante momente” din cariera lui universitară și anume, despre o inspecție de grad pe care a efectuat-o într-o școala situată nu departe de comuna din Apuseni. „Este vorba despre satul Rogojel, aflat doar la câțiva munți distanță de Mărișel. Am descoperit în acel sat un grup de profesori absolut minunați și ceea ce m-a impresionat, în primul rând, a fost vârsta lor. Toți erau foarte tineri și n-aș fi crezut, având în vedere condițiile pe care le oferă în momentul de față sistemul educațional, că poate exista încă atâta entuziasm pentru a practica meseria de profesor, undeva … într-un sat de munte”, scrie profesorul universitar.

Acesta consideră că este o mare nedreptate și faptul că acestor copii care provin din mediul rural, de cele mai multe ori lipsiți de posibilitățile materiale necesare, le este practic închis
accesul către studiile liceale și mai ales universitare.