Paleontolog clujean: Fosilele de pterozaur descoperite la Sebeș-Glod, cele mai complete din Europa

Paleontologul Matei Vremir a declarat, marți, corespondentului MEDIAFAX, că oasele descoperite au fost mâncate și împrăștiate de crocodili de doi-trei metri lungime, având urme de mușcături și fracturi.

„Cum ne-am obișnuit deja, depozitele argiloase roșii ale formațiunii de Sebeș, de vârstă cretacic superioară – circa 65-72 de milioane de ani în urmă -, nu contenesc să livreze noi dovezi despre viața, condițiile de mediu, ecologia și evoluția biotopurilor și animalelor care trăiau pe aceste meleaguri, cu puțin timp înainte de extincția dinozaurilor. Noua descoperire din situl de la Sebeș-Glod, județul Alba, se referă la un schelet parțial de pterozaur, reptilă zburătoare, care reprezintă cea mai completă fosilă de acest fel descoperită în depozitele cretacice superioare din Europa. Fosilele de circa 68-69 de milioane de ani vechime s-au păstrat în sedimente argiloase de pe malul unui vechi râu și, parțial, au fost mâncate și împrăștiate de prădători oportuniști, în cazul de față crocodili de doi-trei metri lungime, identificați ca aparținând speciei Allodaposuchus precedens. Ca dovadă, oasele prezintă o serie de urme de mușcături și fracturi, iar dinții și fecalele fosilizate ale crocodililor sunt împrăștiate pretutindeni în zona festinului”, a spus Vremir.

Potrivit acestuia, pterozaurul de talie mică ale cărui fosile au fost descoperite la Sebeș-Glod avea „forme zvelte, cu gâtul și craniul foarte alungite, într-o anumită măsură asemănându-se cu berzele și cocorii, însă mult mai mari”.

„Pterozaurul, cu o anvergură a aripilor de circa trei metri, face parte din familia Azhdarchidelor, care vine de la cuvântul «azhdarco», care înseamnă «dragon mitologic» în limba tadjică, în condițiile în care în Tadjikistan s-a semnalat pentru prima oară acest grup, în anul 1984”, a precizat paleontologul clujean, membru al Societății Muzeului Ardelean.

Oasele fosilizate ale unui nou tip de pterozaur, o reptilă zburătoare din epoca dinozaurilor, care a trăit în urmă cu circa 68 de milioane de ani, au fost descoperite în România, relatează livescience.com.

Fragmente din scheletul acestui pterozaur de talie medie au fost descoperite în Sebeș-Glod, în Podișul Transilvaniei, o regiune faimoasă pentru varietatea de fosile din cretacicul târziu (în urmă cu aproximativ 68 de milioane de ani) pe care le adăpostește, precum cele de crocodilomorfi (rude străvechi ale crocodililor), mamifere, broaște țestoase și dinozauri ca Sauropodul pitic (Magyarosaurus dacus) și Balaurul bondoc (dromaeosaur Balaur).

Informațiile au fost făcute publice de cercetători de la Societatea Muzeului Ardelean din România, Universitatea din Southampton, Marea Britanie, și Museau Nacional din Rio de Janeiro, Brazilia. Studiul care prezintă noul tip de pterozaur a fost publicat pe 30 ianuarie, online, în jurnalul de știință PLOS One.

Oamenii de știință au decis ca noul tip de reptilă zburătoare să se numească de acum înainte Eurazhdarcho langendorfensis și afirmă că această viețuitoare a făcut parte dintr-un grup de pterozauri denumit Azhdarchidae.

Pterozaurii au trăit alături de dinozauri și au dispărut aproximativ în aceeași perioadă cu aceștia, dar nu erau dinozauri. Pterozaurii sunt denumiți uneori, în mod eronat, pterodactili, însă acest termen descrie doar primul gen de pterozaur, descoperit de oamenii de știință în secolul al XVIII-lea. Pterozauri de talie mică au apărut în triasic, în urmă cu 230 de milioane de ani. Ulterior, în jurasic și în cretacic, au început să se dezvolte forme mai avansate de reptile zburătoare, precum Azhdarchidae.

„Aceștia erau pterozauri cu gâturi lungi și ciocuri lungi, aripile lor erau adaptate pentru zborul planat”, a declarat cercetătorul Darren Naish, paleontolog la Universitatea Southampton din Marea Britanie. „Anumite caracteristici ale oaselor aripilor și ale membrelor posterioare indică faptul că aceste viețuitoare puteau să își strângă aripile și să meargă, la nevoie, pe toate cele patru membre”, a mai spus acesta.

Anvergura aripilor exemplarelor din clasa Eurazhdarcho langendorfensis indică faptul că acești pterozauri erau „mari, dar nu uriași”, în comparație cu unii dintre verișorii lor, afirmă Darren Naish. De exemplu, un ahzdarchid uriaș, Hatzegopteryx thambema, ale cărui oase au fost descoperite tot în România, în apropiere de Hațeg, avea o anvergură a aripilor de 11 metri.