Salamul de Sibiu a devenit un produs protejat și recunoscut la nivelul UE

Conform procedurilor de înregistrare a unei denumiri în Registrul Denumirilor de Origine Protejate și al Indicațiilor Geografice Protejate, nu a fost depusă în termenul legal nicio declarație de opoziție. Astfel, potrivit termenelor Regulamentului de punere în aplicare al Comisiei Europene, produsul „Salam de Sibiu” (IGP) dobândește denumirea de indicație geografică protejată, la 20 de zile de la publicarea Regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

MADR a început procedurile pentru obținerea IGP în cazul Salamului de Sibiu în iunie 2014.

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat, realizat din carne provenită de la porci ajunși la maturitate și din slănină tare. Amestecul este umplut în membrane naturale și/sau colagenice și supus afumării cu lemn de esență tare, maturării și uscării la rece.

SPORT Sorin Cârţu, mesaj pentru cei de la Universitatea Craiova în LUPTA pentru titlu: „Să ţinem la tăvăleală și la şmecherii”

10:53

FLASH NEWS Ilie Bolojan, după adoptarea Ordonanței Trenuleț: „Gestionăm bugetul în mod responsabil”

10:48

Pentru maturare se utilizează produse alcoolice – vin alb, vin roșu, vin rose, vinars, vinuri spumante, bere neagră. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori) – Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conțin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.

Cea mai importantă contribuție în crearea gustului sunt aromele formate în cursul fermentației (care începe din momentul umplerii în membrană și se desăvârșește prin procesele de afumare la rece și maturare-uscare) din zaharurile adăugate, din aminoacizii existenți sau din cei formați prin hidroliza proteinelor, precum și cele formate prin degradarea lipidelor.

Astfel, Salamul de Sibiu având o perioadă de maturare-uscare îndelungată (minim 60 de zile în prezența mucegaiului nobil) are o aromă specifică, inconfundabilă.

România are o tradiție de peste 100 de ani in producerea Salamului de Sibiu, pentru care există o documentație care atestă că produsul a început în 1910, concomitent, în două zone diferite din România, arealul Sibiului (Mediaș) și cel a Văii Prahovei.