Strigătul de disperare a unei mame, după cazul adolescentelor dispărute: Ce mă înfurie și mai tare decât moartea acestei fete este că în curând o să uităm

Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută pe rețelele de socializare sub pseudonimul Prințesa urbană, a postat următorul mesaj:

„Ce se întâmplă cu țara asta? Data viitoare, poate fix copilul nostru o să moară în timp ce poliția așteaptă în fața casei ora fixă, ca să poată intra peste criminal. De fapt, un copil al nostru a murit azi. Mama ei suntem toate.

Pentru că nu ai cu ce să ajungi la școală. Așa că joci la loterie și mergi cu autostopul. Dai peste un criminal în serie care te răpește cu gândul să te tortureze. Reușești să faci rost de un telefon, îți riști viața. De trei ori. Suni la 112. Dai multe detalii. Aștepți și te rogi. Nu vine nici naiba. Cine să vină… Poliția noastră are nevoie de o zi să te găsească, după ce i-ai dat toate indiciile posibile, apoi stă în fața casei să aștepte să se facă 6 fix. Între timp, mori în chinuri. Ce, te credeai în filme? Crezi că are cine să te salveze?

Crezi că dacă te duci la spital, e sigur că o să te faci bine?

Că dacă te duci la un concert într-un club, e sigur că n-o să fii ars de viu acolo?

Că plătești taxe și asta sigur o să-ți folosească la ceva când o să ieși la pensie sau când o să fii bolnav și singur?

Că dacă treci pe trecerea de pietoni, nu e sigur că o să te calce vreun mahăr băut, care o să scape fără vreo zi de pușcărie?

Că dacă tre să ajungi dintr-un capăt în altul al țării la familia ta, ai șanse mari să te facă praf vreun șmecher pe vreun drum național plin de căruțe și cruci?

Citeam ieri că 10 milioane de români trăiesc în străinătate. Ați făcut foarte bine, fraților! Ați plecat la timp! Țara asta e o bombă cu ceas.

Incompetenți, indolenți, proști și aroganți în posturi în care ar trebui să se afle oameni care să ne poată salva, care să construiască pentru noi, care să ne iubească și să ne respecte. În rest, ne omoară. Unul câte unul. Ne omoară copiii, care se îneacă în rahat în veceul din curtea școlii. Ne omoară femeile, care nu pot fi salvate din mâinile bărbaților abuzivi. Ne omoară bunicii în spitale care colcăie de bacterii. Ne omoară tinerii în cluburi. Ne omoară pe toți pe șosele periculoase, pe care nimeni nu respectă nici o regulă. Ne omoară spiritul cu un sistem educațional strâmb, cu profesori de morală care cred și spun că femeile rămân însărcinate în urma violului pentru că le place.

Cum, mă, om, să stai în fața casei unde urlă de moarte un copil și sã nu dai buzna acolo? Nenorociților! Criminali!

Pe de altă parte, de câte ori nu am auzit în bloc o femeie sau un copil strigând după ajutor și n-am spart ușa?

În țara asta, violența și bătaia de joc sunt mai prezente ca apa caldă.

Nu știu ce e de făcut. În fiecare săptămână se întâmplă ceva care mă face să-mi fie și mai frică. De mulți dintre semenii mei, de faptul că dacă o să am nevoie de ajutor, nu are cine să mi-l ofere, pentru că autoritățile sunt ocupate să-și umple burțile, să se acopere unii pe alții, să-și dea salarii mari, lor și rudelor lor, să râdă de noi, amărâții, prinși într-o cursă de șoareci.

Îmi e frică. Și furie. Furia tot din frică vine.

Și ce mă înfurie și mai tare decât moartea acestei fete este faptul că acum fierbem cu toții, curând o să ne întoarcem la rutina noastră, o să uităm, așa cum am uitat de băiețelul înecat în fecale, de Teodora, de Nicoleta, de Colectiv, de avionul prăbușit în Apuseni, de Gigină, de băiețelul omorât în bătaie de mama lui, nu facem nimic. Nici eu nu fac nimic. Nu știu ce. În afară de a scriie despre asta, de a încerca să schimb mentalități civice, de a îndemna lumea la vot, să nu mai dăm șpagă, să fim un model pentru alții… Dar astea sunt soluții pe termen lung. Pe termen scurt, cum ne salvăm? Ce facem AZI ca să nu se repete toate de mai sus. Habar nu am. E ceva de făcut?

#CoruptiaUcide”

Postarea a devenit virală, având peste 1.000 de comentarii și peste 12.000 de distribuiri.

„De când am devenit mamă, subiectele de pe blog se învârt în jurul vieții de familie, al unui stil de viață sănătos, al dezvoltării de sine și al creșterii copiilor cu respect și blândețe”, scrie fosta jurnalistă pe blogul său.