VIDEO | Istoria Casei Presei Libere (DOCUMENTAR)

Casa Presei Libere este o clădire emblematică a Bucureștiului, situate în zona de nord. Aceasta a fost construită între anii 1952 și 1957 în perioada în care România era sub conducerea lui Petru Groza. Este una dintre atracțiile importante ale Bucureștiului datorită arhitecturii impresionante și a istoriei pe care o are în spate. În afară de arhitectura sovietică, Casa Presei include și detalii tipice pentru arhitectura religioasă cultivată în țară de-a lungul timpului.

Casa Presei Libere, numită și Casa Scânteii, a deținut recordul de cea mai înaltă clădire din oraș timp de peste 50 de ani, între anii 1956 și 2007. Și asta pentru că are 91,6 metri înălțime, iar antena de televiziune de pe acoperiș măsoară încă 12,4 metri, astfel că structura ajunge la o înălțime de până la 104 metri.

În anul 1905, în locul în care se află astăzi Casa Presei se afla Hipodromul Băneasa, numit și Templul alergărilor de cai, construit de Regele Carol I al României. Pe timpul regimului comunist însă, în anul 1950, o treime din acest hipodrom a fost demolată și s-a construit prima aripă a clădirii, care urma să se numească ulterior, Casa Scânteii. Zece ani mai târziu, întregul hipodrom a fost închis la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej care guverna România la acea vreme.

ULTIMA ORĂ Campania electorală s-a încheiat. MAI a anunţat măsurile pe care le-a luat pentru alegerile din 7 decembrie

10:05

SOCIAL Alegeri pentru Primăria București. Serviciile de evidență a persoanelor au program de lucru cu publicul în weekend

10:01

Clădirea a fost concepută inițial sub denumirea de Combinatul Poligrafic Casa Scânteii I.V. Stalin, iar mai târziu Casa Scânteii. Numele construcției provine din denumirea ziarului Scînteia, principalul instrument de propagandă scrisă al Partidului Comunist Român. Aici își desfășurau activitatea și celelalte cotidiane naționale din timpul comunismului: România liberă, Scânteia Tineretulului, săptămânalul Flacăra sau agenția de presă Agerpres, dar și o multitudine de alte publicații cu tiraje mai mici.

După 1989 i-a fost schimbat numele

Abia după anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută drept Casa Presei Libere, așa cum este cunoscută în prezent.

Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistență la un eventual seism. Clădirea fost gândită să fie funcțională, drept pentru care s-au realizat multe săli, dar și spații de birouri. Subsolul a fost gândit cu scopul de a se putea instala tipografia. Între tipografie și calea ferată, care se afla în spatelei Casei, exista un tunel prin care se putea face legătura și se asigura, deseori, alimentarea cu hârtie tipografică. Această hârtie era adusă cu trenul și tot prin același mijloc de transport se realiza și distribuția publicațiilor. O parte din fondurile strânse pentru construcția clădirii au fost luate din salariile angajaților printr-o subscripție publică.

Drept inspirație, arhitectul Horia Maicu, cel care a proiectat clădirea, s-a axat pe niște clădiri înalte din Moscova, precum Universitatea Lomonosov și Hotelul Leningrad. O altă clădire care a avut aceeași sursă de inspirație este Palatul Culturii și Științei din Varșovia.

Pe lângă acestea, Casa Presei Libere a avut și surse de inspirație autohtone și elemente din mai multe mânăstiri românești. Până să proiecteze clădirea, arhitectul a vizitat câteva mănăstiri, precum Curtea de Argeș, Cozia și Horezu și au ales câteva elemente decorative care au fost ulterior, folosite la realizarea Casei Scânteii. Printre acestea se află și șiragurile de coloane de la baza corpurilor joase din stânga și din dreapta corpului central, dar și fereastra dreptunghiulară adâncită în zid. Pe lângă sălile cu birouri și numeroasele camere realizate minuțios, scările interioare au fost realizate din marmură, în timp ce lifturile originale au fost livrate de compania Schindler. Elementele decorative din interiorul clădirii au fost realizate tot din marmură albă, roz sau roșie, balustradele tot din același material, în timp ce caloriferele din holurile principale au aspectul unor șeminee.

La parter a fost construită Sala de Marmură, un spațiu grandios care avea o suprafață de aproximativ 900 metri pătrați.

În fața clădirii au fost amplasate, pe rând, o statuie a fostului premier comunist Petru Groza, însă aceasta a fost înlocuită cu cea a lui Lenin, ce a rămas până în 1990 . În locul ei s-a construit, cu timpul, un nou monument futurist, dedicat rezistenței anticomuniste din România.

După evenimentele din decembrie 1989, scopul Casei Presei Libere a rămas, în principiu același. Chiar dacă inițial aproape toate publicațiile au avut sediile și redacțiile în această clădire, cu timpul, multe s-au mutat în alte locuri. Acum, clădirea imensă este închiriată pentru sediile companiilor, instituțiilor de stat sau publicațiilor de presă. Mai mult, aici se țin și unele petreceri și festivaluri.