Washington Post: România ar apărea pe lista închisorilor secrete ale CIA

În versiunea publică a raportului Comisiei de Informații din Senatul SUA privind programul de interogare al CIA sunt secretizate o serie de informații, inclusiv țările în care ar fi existat închisori secrete ale Agenției Centrale de Informații, scrie Washington Post, adăugând că detalii din document permit decodarea acestor centre de detenție.

Potrivit Washington Post, în raport sunt menționate închisori din cinci țări: Polonia, România, Lituania Afganistan, Thailanda, acestea fiind desemnate prin culori. Astfel, presupusa închisoare secretă a CIA din România figurează drept „detention site black”, pentru Polonia este folosit albastru, pentru Lituania violet, pentru Thailanda verde, iar pentru Afganistan, unde ar fi existat mai multe închisori, sunt folosite patru culori.

Versiunea publică a raportului care cuprinde doar 528 de pagini din cele aproximativ 6.700 de pagini ale documentului arată că în unele cazuri CIA a oferit milioane de dolari unor oficiali pentru a permite deschiderea unor închisori CIA pe teritoriul țărilor lor.

Presupusa închisoare din România este menționată în mai multe rânduri.

În raport se arată că CIA a decis amplasarea unor centre de detenție în România și Lituania în 2002 și 2003, iar primii deținuți ai CIA ar fi ajuns în închisoarea din România în toamna anului 2003.

Janat Gul, considerat un colaborator apropiat al liderilor al-Qaida, ar fi fost unul dintre prizonierii interogați la închisoarea din România. În aprilie 2005, cel care conducea centrul de detenție din România raporta că acesta nu este un colaborator al rețelei teroriste, ci „mai degrabă un țăran puțin educat cu o viziune foarte simplă asupra vieții”. „A încercat să câștige ceva bani prin muncă puțină, astfel că a fost convins că ușurință să transporte oameni și să facă comisioane pentru persoane de pe lista noastră”, mai raporta șeful centrului de detenție, precizând că Janat Gul n-a avut acces la genul de informații dorite de CIA.

Hassan Ghul, prins în ianuarie 2004 în regiunea kurdă a Irakului, a stat două zile la o închisoare CIA din Afganistan după care ar fi fost transferat în România, unde ar fi fost supus tehnicilor de interogare ale Agenției, fără a oferi însă noi informații, după ce în Afganistan oferise o serie de detalii privind activitățile Al-Qaida din Pakistan.

La centrul din România ar fi ajuns, în mai 2005, și Abu Faraj al-Libi, considerat de CIA ca fiind al treilea în ierarhia al-Qaida, cu un rol important în acțiunile rețelei la nivel global, inclusiv în planificarea unor atacuri pe teritoriul american.

Deși a fost supus tehnicilor de interogare ale CIA, al-Libi nu a oferit informații importante, anul următor fiind transferat la Guantanamo.

În 2005, șeful centrului din România, unde erau aduși deținuți importanți, se plângea de faptul că îi sunt trimiși ofițeri fără experiență astfel că informații obținute sunt „mediocre” sau „inutile”.

În acel an, unul dintre prizonierii din România era Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri, care fusese anterior și în alte centre de detenție ale CIA.

În 20 aprilie 2011, Departamentul de Apărare al SUA a anunțat că Abd al-Rahim al-Nashiri a fost acuzat, în temeiul Legii comisiilor militare (Military Commissions Act) din 2009, printre altele pentru „omucidere cu încălcarea dreptului războiului” și de „terorism” pe baza faptului că ar fi fost unul dintre lideri în atacul împotriva navei USS Cole din Yemen din 12 octombrie 2000, atac în urma căruia au murit 17 marinari americani și alți 40 au fost răniți, și în atacul împotriva petrolierului francez MV Limburg din Golful Aden din 6 octombrie 2002, în urma căruia a murit un membru al echipajului.

În aprilie 2012, al-Nashiri s-a adresat instanței, reclamând România și Bulgaria la CEDO.

El a susținut în plângerea de la CEDO că, după transferul său din Polonia, a fost ținut în detenție secretă, inclusiv într-o o închisoare CIA din București, numită „Bright Light”, între 6 iunie 2003 și 6 septembrie 2006, când a fost transferat la Guantanamo Bay.

Al-Nashiri spune că locul unde a fost deținut la București era subsolul unei clădiri guvernamentale, lucru pe care l-a aflat în 8 decembrie 2011.

În plângerea către CEDO se indică o serie de zboruri care ar fi avut la bord deținuți CIA, între 6 iunie 2003 și 6 iunie 2006 când s-ar fi realizat transferurile lor.

Pe 7 februarie 2013, Parchetul instanței supreme comunica agenției MEDIAFAX că investigația autorităților române privind plângerea sauditului Abd al-Rahim Hussayn Muhammad al-Nashiri care reclamă deținerea într-o închisoare CIA din România se află în faza actelor premergătoare.

Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA (black site) a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch pe 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat „că existența unei instalații secrete de detenție poate fi presupusă în România” și a constatat că România poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenție și extrădări extraordinare, potrivit raportului „Globalizing Torture” dat publicității pe 5 februarie 2013 de Open Society Justice Initiative.

Întrebat marți seara, la Digi24, dacă se teme de dezvăluiri legate de deținuți în închisori americane pe teritoriul României, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a precizat căva citi „cu atenție” raportul. „Am început deja să răsfoiesc primele pagini, are 480 de pagini, poate va fi mai dificil de parcurs într-un interval foarte scurt și sigur sunt foarte curios și eu ce există acolo. După cum știți a exista în România un exercițiu de anchetă parlamentară care a concluzionat că nu există … a existat o comisie de anchetă care și-a desfășurat activitatea cu cercetări, studii, și-a făcut treaba”, a declarat Aurescu.

Întrebat dacă are încredere în verdictul comisiei parlamentare, ministrul a spus: „Până la orice probă contrarie evident că acest raport este unul care rămâne în continuare foarte valabil. Nu pot să mă pronunț în niciun fel ipotetic pentru că în diplomație am învățat un lucru: trebuie să vedem probele”.

Președintele Comisiei parlamentare CIA, senatorul Norica Nicolai, a declarat, pe 16 iunie 2006, că există date clare ce atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile românești exclusiv din motive tehnice și că, în România, nu există închisori pentru prizonieri supecți de terorism.

Constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informații potrivit cărora spațiu aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deținuți și că aceștia erau torturați în centre special constituite în România, Comisia parlamentară a investigat, potrivit președintelui Norica Nicolai, peste 3.000 de zboruri, documente și date ale operațiunilor aeriene de pe teritoriul românesc. Au fost avute în vedere, cu precădere, aeroporturile militare din Timișoara, Constanța, București, Tulcea și Fetești.

Atât președintele Comisiei, Norica Nicolai, cât și vicepreședintele George Maior (PSD), au negat afirmațiile speculate în presa străină și cele prezentate de parlamentarul elvețian Dick Marty.

Pe baza documentelor prezentate de autorități, senatorul liberal a declarat că pe niciunul dintre aeroporturile românești nu au fost existat și nu au fost constuite facilități care ar fi putut servi drept centre de detenție pentru deținuți.

Reprezentanții Comisiei parlamentare CIA au arătat, „fără dubiu”, că din cele două zboruri amintite în raportul lui Dick Marty, N313P din 25 ianuarie 2004 și N313P din 22 septembrie 2003, despre care acesta susținea că ar fi transportat deținuți, „nu au coborât și nu au urcat pasageri”.

Pe 8 iunie 2007, Comisia Juridică și pentru Drepturile Omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adoptat, la Paris, raportul elaborat de Dick Marty privind închisorile CIA.

Raportorul special al Consiliului Europei, Dick Marty, preciza că în Polonia și România au existat centre de detenție ale CIA între 2002 și 2005, cu acordul președinților celor două țări, potrivit AFP.

MAE a replicat atunci că raportul „nu aduce nicio probă care să confirme aceste alegații, cu excepția unor «surse», nenominalizate, a căror credibilitate nu poate fi estimată”.

Un raport al Crucii Roșii publicat în martie 2009 arăta că aproximativ 100 de suspecți de terorism și combatanți inamici au fost deținuți în închisori secrete de la baze militare din opt țări, inclusiv România, în cadrul unei „rețele de detenție secrete”, condusă de CIA.

Parlamentul European a adoptat, pe 10 octombrie 2013, o rezoluție prin care cere autorităților române declanșarea rapidă a unei anchete „independentă, imparțială, detaliată și eficientă” privind implicarea României în programul închisorilor CIA.

„Climatul de nesancționare din jurul complicității statelor membre UE cu programele secrete de transfer și detenție ale CIA a permis continuarea violării drepturilor fundamentale, așa cum rezultă din programele de supraveghere în masă dezvoltate de SUA și de unele state membre”, se arată în rezoluția votată de eurodeputați, care vor ca dreptul PE de a investiga astfel de violări în UE să fie întărit.

Totodată, ei au cerut instituțiilor UE și statelor membre să investigheze în detaliu operațiunile CIA.

Europarlamentarii sunt „foarte dezamăgiți” de refuzul Comisiei Europene de a răspunde substanțial la recomandările făcute de Parlament în rezoluția sa din septembrie 2012, adoptată ca urmare a lucrărilor Comisiei temporare privind acuzațiile de utilizare a statelor europene pentru transportul și detenția ilegale de prizonieri. Aceste recomandări sunt reintegrare în rezoluția adoptată joi. Printre altele, membrii PE cer din nou Comisiei să investigheze dacă regulile UE au fost încălcate de unele țări prin colaborarea cu CIA.

Parlamentul reiterează și recomandările sale către Consiliu, cerându-i să facă o declarație de recunoaștere a implicării statelor membre în programul CIA.

Rezoluția are ca adresă 13 state membre: Lituania, România, Polonia, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Franța, Suedia, Belgia, Grecia, Irlanda, Letonia și Slovacia.

Solicitarea Parlamentului European privind demararea unei anchete referitoare la închisorile CIA din România este deja îndeplinită, o anchetă fiind deja în derulare, a precizat, pe 11 octombrie 2013, la solicitarea MEDIAFAX, Ministerul de Externe.

„Față de apelul adresat autorităților române în Rezoluția respectivă de «a deschide rapid o anchetă independentă, imparțială, cuprinzătoare și eficientă», MAE precizează că aceste măsuri au fost deja luate, solicitarea respectivă fiind deja îndeplinită”, a precizat Ministerul de Externe, referindu-se la ancheta Senatului României din 2005.

În decembrie 2005, Senatul României a înființat o Comisie specială de anchetă pentru a verifica acuzațiile la adresa României privind participarea la programul CIA. „Concluziile raportului pe care Comisia de anchetă l-a adoptat în 2008 arată clar că nu au existat baze secrete americane în România”, a susținut MAE.

Totodată, Ministerul de Externe subliniază că o anchetă judiciară a fost „deja declanșată și este în derulare”.