Maia Morgenstern și Damian Drăghici, decorați cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler

În cadrul aceleiași ceremonii, Philippe Gustin îi va acorda Ruxandrei Balaci, însemnele de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor la orele 18.00, la Reședința Ambasadorului.

Tot miercuri, actrița Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon, profesorul Mircea Angelescu, artistul Damian Drăghici, consilier de stat, profesorul Andrei Pippidi, pianista Ilinca Dumitrescu și actrița Maia Morgenstern vor fi decorați cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler.

Ordinului Artelor și Literelor reprezintă un important omagiu adus personalităților ce se disting prin creația artistică de excepție în domeniul culturii și comunicării sau prin contribuția esențială adusă la răspândirea artelor și literelor în Franța și în lume.

ULTIMA ORĂ Radarul Armatei a detectat o dronă la 30 km de graniţa cu Ucraina. Două aeronave de luptă au fost ridicate de la sol şi s-a transmis mesaj Ro-Alert

15:08

VIDEO Străzile inundate ale Capitalei au devenit loc de joacă. Un grup de tineri a ieșit la plimbare cu o piscină gonflabilă. Imaginile s-au viralizat imediat

15:03

Născută în 1965, Ruxandra Balaci este critic de artă și curator. Este director artistic fondator al Muzeului Național de Artă Contemporană (din 2002), alături de Mihai Oroveanu. A fost director științific al primul site de arte vizuale românesc, romanian-art.com, între 2001 și 2003. A fost fondator și șef al departamentului de artă contemporană al Muzeului Național de Artă din București (1994-2001) și membră a Consiliului de Administrație al Fundației Artexpo din București, între 1992 și 2000. A fost, de asemenea, director al departamentului de Arte Vizuale în cadrul Ministerului Culturii, între 1995 și 1996.

Maia Morgenstern, născută pe 1 mai 1962, în București, este actriță de teatru și film. A debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde a jucat între 1985 – 1988. A fost actriță a Teatrului Evreiesc de Stat între 1988 și 1990, jucând apoi pe scenele altor teatre din Capitală, ca Odeon și Bulandra, în producții independente la Teatrul Luni și Compania D’Aya, fiind, din 1990, actriță a Teatrului Național București. La Olimpiadele Culturale de la Atena, din 2002, a interpretat rolul titular în „Electra”, de Sofocle, în regia lui Yiannis Margaritis, iar în 2005 a revenit la Atena, în toate rolurile feminine din „Lysistrata”, de Aristofan, în regia lui Michael Cacoyannis.

Morgenstern are aproape 50 de roluri în cinema și televiziune, ea jucând și alături de Sharon Stone și Andy Garcia în pelicula „What About Love”, care s-a filmat la București.

Deținător al unui premiu Grammy și având la activ 17 albume muzicale, Damian Drăghici a cântat, de-a lungul timpului, alături de Joe Cocker, Shaggy, Cindy Lauper și James Brown. Muzicianul s-a născut la București într-o familie romă și a început să cânte la vârsta de trei ani. La zece ani, instrumentul său preferat era naiul, iar la 15 ani înregistra cu Orchestra Simfonică Radio.

A părăsit țara în perioada comunistă, ajungând să cânte pe străzi și la nunți și botezuri în Grecia. A absolvit cu Magna Cum Laudae secția interpretare de jazz la colegiul de muzică Berkley din Boston. În 2004, Damian a participat la turneul Nights of the Proms alături de nume precum James Brown, Joe Cocker, Shaggy și Gipsy Kings. În 2005 a primit premiul Grammy pentru albumul „Journey To The Sun”. În 2007, Damian Drăghici a fost numit Ambasador al Anului Egalității de Șanse, iar în 2008 a fost Ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural.

Pianista Ilinca Dumitrescu a concertat în orașe de pe cinci continente, 40 de țări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat, în România, cu profesori celebri precum Cella Delavrancea și Mihail Jora, și Stanislav Neuhaus și Iakov Flier, la Conservatorul de Stat „P.I. Ceaikovski” din Moscova, pe care l-a absolvit în 1978 cu Diplomă de Merit.

Este deținătoarea celor mai importante premii românești – premiul Academiei Române pe 1995, premiul Institutului Cultural Român pe 2003 etc. -, dar și a multor distincții internaționale. De asemenea, în 2004 i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Activitatea sa artistică se desfășoară în domenii variate – pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este și muzicolog (obține titlul de doctor la Universitatea Națională de Muzică din București, cu calificativul maxim „summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaysia), realizator și producător TV.

Între anii 1994 și 2006 a fost director al Muzeului Național „George Enescu” din București.

Ilinca Dumitrescu deține o discografie semnificativă, în România și SUA, cu lucrări de Domenico Scarlatti, W. A. Mozart, L. V. Beethoven George Enescu etc.

Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creația clasică și romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, Enescu, Jora), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii românești clasice și contemporane, dar și a creației universale din sec. XX – XXI.

Actrița Dorina Lazăr este director al Teatrului Odeon din București, funcție pe care o deține din 2003. Joacă pe această scenă din 1969, iar în perioada 1996-2002 a fost director artistic.

Ca manager, Dorina Lazăr a impus Teatrul Odeon în peisajul teatral național și internațional printr-un repertoriu divers, dar și prin calitatea programelor alternative, multe dintre ele realizate împreună cu instituții culturale prestigioase din străinătate.

În septembrie 2010, Dorina Lazăr a redeschis, după 62 de ani, iar în decembrie 2011, cu ocazia aniversării centenarului clădirii teatrului, a editat un volum dedicat arhitecturii acestui monument istoric, dar și vieții teatrale pe care a găzduit-o în tot acest timp – „Teatrul Comoedia – Odeon. Un secol de istorie”.

Născut în 1948, la București, cu studii la Facultatea de Istorie a Universității din București, stagii de cercetare la Paris, la CNRS, în 1974 și 1978, cu profesorii Pierre Chaunu și Jacques Le Goff, apoi la Oxford, la Wolfson College, în 1981-1982, cu lordul Dacre of Glanton (H.R. Trevor- Roper), Andrei Pippidi are doctorate la Cluj, în 1981, și la Oxford, în 1986. Din 1970, este membru al Institutului de Studii Sud- Est Europene din București. Din 1990 face parte din corpul didactic al Facultății de Istorie la Universitatea din București, fiind, din 1995, profesor de istorie specilizat în Evul Mediu european. Andrei Pippidi a fost președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, în perioada 1997-2001, și director al Institutului Român de Istorie Recentă, în anii 1999-2001.

A publicat următoarele cărți: „Contribuții la studiul legilor războiului în Evul Mediu” (București,1974), „Hommes et idées du Sud- Est européen à l’aube de l’âge moderne” (București-Paris, 1980), „Tradiția politică bizantină în țările române” (1983 și 2001), „Mihai Viteazul în arta epocii sale” (Cluj- Napoca,1986, cu traducere în limba germană), „Rezerva de speranță” (București, 1994), „România regilor” (București, 1994), „Despre statui și morminte” (Iași, 2000), „Byzantins, Ottomans, Roumains. Le Sud- Est européen entre l’héritage impérial et les influences occidentales” (Paris, 2006). A editat, între 1991 și 2001, șase volume de N. Iorga, cele mai importante fiind „Scrisori către Catinca” (București, 1991) și „Generalități cu privire la studiile istorice” (Iași, 1999).

Mircea Anghelescu este critic și istoric literar. E fiul medicului Enache Anghelescu și al profesoarei Georgeta Anghelescu (n. Bogdan). A absolvit Liceul „I. L. Caragiale” din București și Facultatea de Filologie a Universității București, specializarea arabă-română, în 1962. Mircea Anghelescu este doctor în filologie din 1970, cu o teză referitoare despre preromantism în literatura română, publicată în volum sub titlul „Preromantismul românesc”, apărut în 1971. Ocupă funcții de cercetare la Biblioteca Centrală de Stat, apoi la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (unde e director delegat între 1990 și 1994). A fost, pe parcursul timpului, secretar al Societății de Științe Filologice, secretar general al Asociației de Studii Orientale din România, Comitetul Român de Literatură Comparată și vicepreședinte al Fundației Culturale Române. Mircea Anghelescu predă la Facultatea de Litere a Universității București din anul 1992, fiind, în prezent, decanul acesteia.