Controversele despre originea evreilor din Europa, clarificate cu ajutorul geneticii

Evreii din Europa își au originea într-un amestec de ascendențe, dintre care multe provin de la triburile din Caucaz care s-au convertit la iudaism, potrivit unui studiu genetic, ale cărui rezultate au fost publicate joi, informează AFP.Acest studiu ar trebui, potrivit autorului său, să clarifice controversele despre originea evreilor europeni, care datează de peste două secole.

Evreii de origine europeană, denumiți așkenazi, reprezintă aproximativ 90% din cei peste 13 milioane de evrei care trăiesc în prezent în lume.

Potrivit ipotezei renane, așkenazii sunt descendenții evreilor care au părăsit Palestina după cucerirea musulmană din anul 638 e.n.

INEDIT Maimuțele își fac „prieteni” din alte specii: Studiul care dezvăluie cât de răspândite sunt relațiile dintre primate și alte animale

13:43

REACȚIE Toni Neacșu dărâmă mitul celor 8 centimetri ai lui Dinel Miruță: „Datele sunt publice, oficiale și ușor de verificat”

13:40

Potrivit aceleiași ipoteze, ei s-au instalat mai întâi în sudul Europei, apoi, spre sfârșitul evului mediu, aproximativ 50.000 dintre ei s-au deplasat din provincia germană Renania spre Europa de Est.

Unii dintre cercetători consideră că această ipoteză este puțin probabilă, întrucât scenariul este imposibil de demonstrat în termeni demografici.

O astfel de teorie ar presupune o explozie a populației evreilor din Europa orientală de la 50.000 de indivizi în secolul al XV-lea la aproximativ 8 milioane de persoane la începutul secolului al XX-lea.

Rata de natalitate ar fi fost astfel de 10 ori mai mare decât rata de natalitate a populațiilor locale non-evreiești. Și acest fapt ar fi trebuit să se producă în ciuda dificultăților economice, a bolilor, a războaielor și a pogromurilor care au devastat comunitățile evreiești.

Încercând să clarifice lucrurile, autorii acestui studiu, publicat în revista britanică Genome Biology and Evolution, au comparat genomurile (genele care alcătuiesc patrimoniul genetic) a 1.287 de indivizi neînrudiți între ei, provenind din opt grupuri de populații evreiești, cu genomurile a 74 de persoane din afara comunității evreiești.

Geneticianul Eran Elhaik, de la Școala de sănătate publică John Hopkins, din orașul american Baltimore, a analizat cu mare atenție datele obținute, în căutarea mutațiilor suferite în codul ADN asociate cu originea geografică a unui grup.

Acești indicatori au fost deja folosiți în trecut pentru a face lumină asupra originii bascilor și a pigmeilor din Africa australă.

În rândul evreilor din Europa, geneticianul a descoperit semnături ancestrale care indică foarte clar regiunea Caucaz și, într-o mai mică măsură, spre Orientul Mijlociu.

Aceste rezultate, spune Eran Elhaik, sprijină teoria rivală ipotezei renane, cunoscută sub numele de „ipoteza hazară”.

Potrivit acestei teorii, evreii din Europa orientală descind din acei hazari – un amestec de clanuri turce care s-au instalat în Caucaz în primele secole ale erei noastre și, influențați de evreii din Palestina, s-au convertit la iudaism în secolul al VIII-lea.

Evreii hazari au construit un imperiu înfloritor, atrăgându-i pe evreii din Mesopotamia și din Imperiul Bizantin.

Ei au prosperat atât de mult, încât au început să se extindă și să înființeze colonii în regiunile unde se află astăzi Ungaria și în România, plantând astfel semințele unei diaspore vaste.

Însă imperiul hazar s-a prăbușit în secolul al XIII-lea, atacat de mongoli și slăbit de epidemiile de ciumă neagră.

Evreii hazari au fugit spre vest, instalându-se în regatul polonez și în Ungaria, unde competențele lor din finanțe, economie și politică au fost foarte apreciate. Potrivit ipotezei hazare, ei s-au răspândit apoi în Europa centrală și în cea occidentală.

„Am ajuns la concluzia că genomul evreilor din Europa este un mozaic al unor populații străvechi, inclusiv hazarii iudaizați, evrei greco-romani, evrei din Mesopotamia și din Palestina”, a adeclarat Eran Elhaik.

„Structura populației lor a fost formată în Caucaz și pe malurile Volgăi, cu rădăcini care se întindeau până în regiunea Canaan și pe malurile Iordanului”, a adăugat același genetician.

Eran Elhaik susține că istoria schițată în gene este sprijinită de descoperiri arheologice, de literatura evreiască ce descrie convertirea hazarilor la iudaism, dar și de limbă.