Benjamin Netanyahu, „regele” fără rival al Israelului

Catalogat drept „regele Bibi” de către revista Time, Benjamin Netanyahu, un adevărat campion al dreptei, candidează marți pentru al treilea mandat pe „tronul” Israelului, fără să aibă vreun rival veritabil, scrie AFP.

Unii comentatori îl consideră, totuși, un premier „fiabil” și îi prezic un „iad” după realegere.

„A lipsit, în această campanie, un duel sângeros și pasional, care ar fi putut să aibă loc dacă Netanyahu ar fi avut în fața sa un adversar de calibrul predecesorului său, Ehud Olmert”, rezumă analistul politic Hanan Crystal.

Singurii săi inamici, se spune adesea, sunt instituțiile mass-mediae, în special ziarul de stânga Haaretz, care l-a descris drept „cel mai mecanic, «teleghidat» și fabricat dintre premierii Israelului”. Inspirându-se după celebrul portret al lui David, Maariv l-a caricaturizat prezentându-l ca pe un Bonaparte traversând Alpii.

EXCLUSIV Marius Oprea, dezvăluiri despre operațiunile speciale din România. „Sursa banilor lui Georgescu e Viena, capul de pod al spionajului rus în Europa”

12:27

ACUZAȚII Starmer, sub asediu după relaxarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Opoziția numește decizia „nebunească”

12:14

Dar fiecare s-a obișnuit cu idea că liderul Likud va fi viitorul șef al Guvernului.

Sub conducerea acestui liberal, economia israeliană este relativ sănătoasă, în comparație cu turbulențele din jur, iar niciun rival serios nu a apărut din rândul unei opoziții fragmentate și minoritare.

Un excelent tribun, cu o statură robustă, adesea spiritual, Benjamin Netanyahu s-a impus pe scena internațională după un prim mandat contoversat (1996-1999). Netanyahu a mers până acolo încât l-a mustrat pe Barack Obama în fața camerelor de luat vederi, la casa Albă, în mai 2011.

Acest arhitect a uluit Adunarea Generală a ONU, toamna trecută, trasând cu un marker o linie roșie pe un desen cu o bombă, pentru a repezenta simbolic limita de netrecut de către Iran.

– „Amalek”

Totuși, Benjamin Netanyahu, în vârstă de 63 de ani, este criticat pentru caracterul său indecis (sub influența celei de a treia soții, Sara, potrivit unor surse) și talentul său de „iluzionist” pregătit să cedeze presiunii. El este pragmatic, afirmă susținătorii săi. El a fost catalogat drept „mincinos” de către fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, în cursul unei conversații private cu Barack Obama, cu ocazia unui summit G20.

Un fost director Shin Beth, serviciul pentru securitate internă, Youval Diskin, i-a întocmit un portret extrem de critic premierului (dar și ministrului său al Apărării Ehud Barak), în legătură cu un proiect care le-a fost prezentat în vederea atacării Iranului. El a denunțat un „leadership care adoptă decizii bazate pe iluzii mesianice”. „Sunt oameni care nu aș vrea să se afle la putere în cazul unui asemenea eveniment”, a apreciat Diskin.

Nepot de rabin, fiu al unui istoric ultrasionist, Benjamin Netanyahu consideră Iranul drept noul „Amalek”, inamicul de moarte al evreilor din Biblie. El compară amenințarea nucleară iraniană cu Shoah („catastrofă” în ebraică, termen care desemnează exterminarea evreilor de către naziști – n.r.).

„S-ar putea ca primăvara arabă să se transforme într-o iarnă iraniană”, declara el pentru AFP imediat după declanșarea revoluției în Egipt.

Apropiat școlii neoconservatoare americane – și-a petrecut toată tinerețea în Statele Unite -, cel care a fost cel mai tânăr premier al Israelului și primul șef de Guvern născut după crearea statului evreu în 1948, are o viziune pesimistă asupra Istoriei.

Un produs pur al elitei askenade care a fondat statul Israel, el a rămas marcat de moartea eroică a fratelui său mai mare, colonelul Yonatan Netanyahu, comandantul unei unități de elită, ucis în cursul unui raid, la Entebbe (Uganda), împotriva unui comando propalestinian, în 1976.

El denunță neîncetat „terorismul internațional” și „extremismul islamist”.

Un adept natural al conflictului, vag cu privire la intențiile sale referitoare la palestinieni, el este ostil față de o retragere din Cisiordania, o împărțire a Ierusalimului și creării unui stat palestinian suveran.

Israelul nu va ceda niciodată în privința „securității”, un cuvânt-cheie, și nici în privința revendicării de a fi recunoscut ca „stat națiune al poporului evreu”, repetă acest premier, un prieten al coloniștilor.