Cum sărbătorește azi România 137 de ani de la nașterea legendarului sculptor Constantin Brâncuși

Sculptorul român Constantin Brâncuși va fi celebrat marți seară, la Cinema Scala din București, în cadrul unui eveniment ce marchează împlinirea a 137 de ani de la nașterea marelui artist.

Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în localitatea Hobița din județul Gorj, fiind al șaselea copil al soților Maria și Radu Nicolae Brâncuși. A urmat clasa I la Peștișani, apoi a continuat studiile la Școala din Brădiceni.

Copilăria sa a fost una foarte grea, Brâncuși fiind nevoit să plece la doar nouă ani de lângă familia sa, pentru a începe să lucreze. La 11 ani, a devenit ucenic într-o băcănie din Craiova, iar mai târziu a ajuns slujnic în casa unei familii din același oraș, unde a rămas vreme de mai mulți ani.  

REACȚIE Mesajul Familiei Regale a României la moartea fostului emir al Qatarului, șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani

16:13

CONTROVERSĂ Cum conduce Marco Rubio Venezuela de la distanță. Secretarul de stat al SUA controlează finanțele, resursele naturale și guvernul de la Caracas

16:05

Tot în vremea aceea, i-a fost descoperit și talentul. Astfel, după ce a reușit să construiască o vioară din diverse materiale găsite în magazinul în care lucra, Constantin Brâncuși a fost înscris cu bursă, de către un industriaș, la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După absolvire, în 1898, vine la București, unde, până în 1902, urmează cursurile Școlii de Belle-Arte, impresionând prin talentul și dedicarea cu care lucra.

În primul an de studenție, lucrarea „Bustul lui Vitellius” obținea „Mențiune onorabilă”. Un an mai târziu, în 1900, „Cap al lui Laocoon” primește o medalie de bronz, iar în 1901, „Studiu” câștigă medalia de aur. Timp de doi ani (1900-1902), cu ajutorul doctorului Dimitire Gerota, Constantin Brâncuși lucrează la studiul „Ecorșeu”, pentru care ulterior primește o medalie de bronz și care în anul 1903 a fost expus la Ateneul Român. De asemenea, datorită preciziei detaliilor, lucrarea a fost ulterior utilizată și în școlile românești de medicină.

În anul 1903, Constantin Brâncuși primea prima comandă pentru realizarea unui monument public – bustul generalului medic Carol Davila. Lucrarea fusese comandată de un consiliu format de prof. Gerota, plata urmând să-l ajute pe artist să călătorească la Paris. Banii au fost împărțiți în două tranșe, prima fiind acordată înainte ca Brâncuși să înceapă lucrul. A doua tranșă, care urma să fie plătită când lucrarea avea să fie finalizată, nu a mai avut însă loc, din cauza unui conflict apărut între sculptor și consiliu. Astfel, întrucât mai multe persoane au criticat caracteristicile fizice reprezentate ale generalului, Constantin Brâncuși a părăsit sala de ședințe, spunând că preferă să parcurgă pe jos drumul către Paris.

În 1904, sculptorul pleca la studii în Munchen, dar după șase luni pleacă pe jos prin Bavaria, Elveția și Alsacia până la Langres (Franța), de unde ia trenul până la Paris. Un an mai târziu, Brâncuși este admis la „Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts”, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie. În 1906, părăsește școala din cauza limitei de vârstă și expune pentru prima dată la „Societe Nationale des Beaux-Arts” și „Salon d”Automme” din Paris. Tot atunci, refuză invitația de a participa la un atelier ținut de August Rodin.

Prima versiune a „Sărutului” o crează în anul 1907, însă tema este reluată sub diferite forme până în anul 1940, când sculptorul realizează celebra „Poartă a Sărutului”. Tot în 1907, Constantin Brâncuși închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și se împrietenește cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani și Marcel Duchamp.

În 1909, revine în România și participă la Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură, unde juriul prezidat de Spiru Haret îi acordă premiul II „Ex Aequo” (la egalitate, n.red.), iar colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul”. De asemenea, Ministerul Instrucțiunii publice achiziționează bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu.

Până în anul 1914 participă regulat la expoziții colective atât în Paris, cât și în Paris, inaugurând ciclurile „Păsări Măiestre”, „Muza Adormită” și „Domnișoara Pogany”. Tot atunci, Brâncuși deschide prima expoziție proprie în SUA, la „Photo Secession Gallery” din New York, când colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe opere. Datorită acestuia din urmă, în 1921, apare în revista „Little Review” din New York, primul studiu cu 24 de reproduceri despre Brâncuși, semnat poetul american Ezra Pound.

În 1915, sculptorul începe să lucreze în lemn, realizând „2 Cariatide” și „Fiul risipitor”. După ce participă la expozițiile „La Section D”Or” în Franța, „Arta română” în România și „Festivalul Dada”, sculptorul se alătură unei mișcări de protest față de Andre Breton, unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealist.

În ianuarie 1926, se deschide la Wildenstein Gallery din New York a doua expoziție personală a lui Brâncuși, urmată, în același an, de o a treia, la Brummer Gallery din New York. Peste un an, artistul român este implicat într-un proces de mare amploare, după ce vameșii americani refuză să acorde scutire de taxe vamale pentru sculptura „Pasărea în văzduh”, pretinzând că aceasta nu putea fi considerată o operă de artă. Cu toate acestea, în cele din urmă instanța judecătorească decide, pentru prima dată, că o lucrare nefigurativă poate fi considerată operă de artă.

În 1937, Constantin Brâncuși realizează la Târgu Jiu, în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, Ansamblul Monumental Calea Eroilor, compus din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii. Operele respective sunt singurele pe care Brâncuși le-a expus în aer liber, restul creației sale aflându-se în muzee sau la colecționari particulari.

În următoarea perioadă de timp, până în 1940, Constantin Brâncuși continuă să lucreze intens în atelierul său din Impasse Ronsin, din centrul Parisului, și participă la expoziții colective în SUA, Franța, România, Elveția, Olanda, Anglia și Uniunea Sovietică. În 1948, pictorii Alexandru Istrati și Natalia Dumitrescu se mută la Paris cu sprijinul artistului, alături de care vor fi până la sfârșitul vieții acestuia.

Pe 16 martie 1957, Constantin Brâncuși moare în Franța. Statul român refuză să primească moștenirea lăsată de sculptor, catalogându-l drept reprezentant al burgheziei decadente, astfel că atelierul acestuia intră în proprietatea Franței.

Mai aproape de prezentul care îi recunoaște lui Brâncuși valoarea, Guvernul României a anunțat anul trecut că se va angaja în deschiderea unui proces în Franța pentru repatrierea osemintelor sculptorului. De asemenea, premierul Victor Ponta a precizat că se vor face diverse reamenajări la Hobița, acolo unde se află casa părintească a lui Constantin Brâncuși, precum și cimitirul în care acesta ar urma să fie înhumat.

În prezent, operele sculptorului român sunt extrem de valoroase, fiind vândute la sume record în cadrul licitațiilor internaționale. Cel mai recent, sculptura „L’enfant endormi” a fost vândută pentru suma de 828.477 de euro, la o licitație organizată în această lună la Londra, de casa Sotheby’s. Pe de altă parte, anul trecut, două lucrări de Constantin Brâncuși au fost vândute pe piața internațională de artă contra unor sume impresionante – „Prometeu” (Prométhée), 12.682.000 de dolari, la o licitație organizată la New York, iar sculptura „Une Muse” („O Muză”) – 12,4 milioane de dolari, la o licitație organizată de casa Christie’s la New York.