Ponta crede că anul 2019 este un un obiectiv „destul de realist” pentru adoptarea monedei euro

Premierul Victor Ponta consideră că 1 ianuarie 2019 reprezintă „un obiectiv destul de realist” pentru adoptarea monedei euro de către România, după ce autoritățile de la București au renunțat la termenul avansat inițial, respectiv anul 2015.

„Aici sunt două variante: ori mergem pe modelul polonez, care spune că nu stabilim anul, ci prioritățile și încercăm cât mai repede, ori mergem pe un model pe care l-au avut și alte țări, inclusiv România – noi am avut anul 2015, pe care nu îl respecți și atunci ai varanta să îți cam pierzi credibilitatea, să faci ca Petrică cu lupul, tot zici că…Eu cred că – nu știu dacă o să punem într-un document – un obiectiv de genul 1 ianuarie 2019 e un obiectiv destul de realist”, a spus Ponta la Digi 24.

El a amintit însă că un astfel de obiectiv este stabilit împreună cu Banca Națională și mediul de afaceri.

Guvernul a transmis Comisiei Europene un program de convergență care nu mai include, însă, spre deosebire de ultimii ani, o țintă pentru adoptarea monedei euro.

FLASH NEWS Premierul moldovean, primit la Cotroceni de Nicușor Dan. Ce au discutat cei doi

18:21

EXCLUSIV Tăriceanu o acuză pe Oana Țoiu de o “josnicie fără margini” în scandalul cu fiica lui Victor Ponta. Ce ar fi făcut dacă ar fi fost premier

18:18

La începutul anului, premierul Ponta a anunțat că intrarea României în zona euro în 2015 nu mai reprezintă o țintă credibilă, dar obiectivul nu trebuie abandonat, orizontul pentru finalizarea acestui proces fiind acum în jurul anului 2020.

Programele de convergență transmise la Bruxelles de către autoritățile române au menținut, de fiecare dată, anul 2015 ca țintă pentru adoptarea monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în orizontul anilor 2013-2014.

Intrarea în ERM-II, mecanismul european al ratelor de schimb, este etapa premergătoare aderării la zona euro. Înainte de a intra în zona euro, o țară trebuie să respecte criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, respectiv să se afle timp de doi ani în ERM-2, în cadrul căruia moneda națională să fluctueze într-un intervalul de plus-minus 15% față de euro.