Curtea Constituțională respinge din nou Statutul parlamentarilor

Curtea Constituțională a decis, miercuri, că unele articole din Statutul parlamentarilor sunt neconstituționale. Judecătorii au răspuns pozitiv sesizării de neconstituționalitate înaintată de președintele Traian Băsescu, care a reclamat că parlamentarii și-au întărit imunitatea în fața justiției.

Legea va reveni în Parlament, unde trebuie modificată în acord cu recomandările CCR. Legea este respinsă pentru a doua oară la CCR, după ce parlamentarii PDL au reclamat că o prevedere care spunea că parlamentarii pot contesta un raport de incompatibilitate sau de conflict de interese de la ANI în termen de 45 de zile este neconstituțională.

De asemenea, tot atunci a fost declarată neconstituțională și prevederea că parlamentarii pot fi pedepsiți cu interdicția de a participa la ședințe timp de maximum 6 luni, lucru care le restrânge mandatul, însă parlamentarii au menținut prevederea în lege, chiar dacă au redus termenul pedepsei.

EXCLUSIVPrincipalul rival al lui Bolojan din PNL acuză o campanie de atacuri online după ce și-a anunțat candidatura la șefia partidului. „Cine plătește aceste conturi fictive?”

00:13

EMISIUNILIVE VIDEO finala Asia Express 2026 | Lovitură de teatru: Cine a câștigat, de fapt, marele premiu de 30.000€ oferit de Antena 1

00:02

Șeful statului a trimis la CCR, în 23 aprilie, o sesizare de neconstituționalitate privind Legea pentru modificarea și completarea Statutului deputaților și al senatorilor.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de Administrația Prezidențială, în sesizare, președintele solicită să se constate că „dispozițiile Articolului I pct. 18 [referitoare la modificarea Articolului 24] și ale Articolului I pct. 19 [referitoare la introducerea Articolului 24²] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor au fost adoptate cu nerespectarea prevederilor Articolului 1 Alin. (4), Articolului 124 Alin. (2) și Articolului 126 Alin. (1) din Constituția României, republicată”.

În document se arată că „prevederile Articolului I pct. 18 [referitoare la modificarea Articolului 24] și ale Articolului I pct. 19 [referitoare la introducerea Articolului 24²] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, transmisă Președintelui României spre promulgare, sunt neconstituționale deoarece contravin dispozițiilor Articolului 1 Alin. (4) din Constituția României, republicată, potrivit cărora «Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale», dispozițiilor Articolului 124 Alin. (2) din Constituția României, republicată, conform cărora «Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți», precum și dispozițiilor Articolului 126 Alin. (1) din Constituția României, republicată, ce prevăd că «Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege»”.

Potrivit sesizării, „articolul I al legii aflate la promulgare, la pct. 18 prevede că Articolul 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor va avea următorul cuprins: «(1) Cererea de reținere, arestare sau percheziție a deputatului ori a senatorului se adresează de către ministrul Justiției președintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei respective, în temeiul Articolului 72 din Constituția României, republicată. Cererea trebuie să conțină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală și motivele concrete și temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziției. (2) Președintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce, de îndată, cererea la cunoștința Biroului permanent, care o trimite Comisiei care are în competență analizarea situațiilor privind imunitatea pentru a întocmi un raport în termen de cel mult 3 zile. Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale și temeinice invocate. Raportul Comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți. (…)». Totodată, potrivit Articolului I al legii aflate la promulgare, la pct. 19, se prevede introducerea Articolului 24² în Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, cu următorul cuprins: «(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sesizează Camera Deputaților sau Senatul, după caz, pentru a cere începerea urmăririi penale pentru săvârșirea unei fapte penale care are legătură cu exercitarea mandatului unui membru al Guvernului care are și calitatea de deputat sau de senator, în temeiul Articolului 109 din Constituția României, republicată. Sesizarea trebuie să conțină motivele concrete, legale și temeinice care justifică începerea urmăririi penale.(…) (4) Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale și temeinice invocate; acesta se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți. (…)»”.

Imunitatea parlamentară prevăzută de Articolul 72 din Constituție reprezintă „o garanție a exercitării mandatului, iar nu un privilegiu al senatorului sau al deputatului ori o cauză de exonerare de răspundere penală”, arată președintele în sesizare.

„Inviolabilitatea parlamentarului, ca formă a acestei imunități (alături de lipsa răspunderii juridice pentru voturile și opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului), a fost calificată în literatura juridică de drept constituțional ca fiind o imunitate de procedură. Ea vizează exclusiv răspunderea penală ca formă a răspunderii juridice și implică nu numai urmărirea penală și trimiterea în judecată (doar pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului), ci și aplicarea unei măsuri preventive privative de libertate (reținerea și arestarea), precum și unul dintre procedeele de descoperire și ridicare a înscrisurilor și a mijloacelor materiale de probă (percheziția). Totodată, imunitatea parlamentară reprezintă regula, iar ridicarea imunității parlamentare reprezintă excepția, iar, ca orice excepție, ridicarea imunității parlamentare trebuie să fie de strictă interpretare și aplicare”, se mai arată în sesizare.

Potrivit documentului, modul de redactare al noului text al Articolului 24 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, articol ce reglementează „Procedura în caz de reținere, arestare sau percheziție”, este însă de natură să dea naștere la diferite interpretări, cu consecințe asupra independenței puterii judecătorești, pentru următoarele motive: „Astfel, sintagma «indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală și motivele concrete și temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziției» din cuprinsul Alin. (1) al Articolului 24 conduce la concluzia că Senatul sau Camera Deputaților se poate pronunța asupra calificării juridice a faptei sau asupra temeiniciei acesteia. În plus, atât măsurile preventive privative de libertate, cât și percheziția ca procedeu de descoperire și ridicare a înscrisurilor și a mijloacelor materiale de probă, reprezintă îngrădiri ale unor drepturi sau libertăți fundamentale. Măsura reținerii și măsura arestării preventive vizează libertatea individuală consacrată de Articolul 23 din Constituție, iar activitatea de percheziție trebuie desfășurată în condițiile în care inviolabilitatea domiciliului și a reședinței sunt expres consacrate de Constituție, în Articolul 27. De aceea, stabilirea unor condiții de fond și de formă pentru luarea acestora permite, totodată, și exercitarea unui control judiciar adecvat asupra legalității și temeiniciei lor”.

De asemenea, în sesizare se mai arată că referirile exprese din conținutul legii atacate la „motivele concrete și temeinice” extrapolează aspectele legate de admisibilitatea, administrarea și chiar aprecierea probelor, atribute exclusive ale magistratului, de la puterea judecătorească, la reprezentanții puterii legislative. Aceasta întrucât temeinicia, precum și caracterul concret al motivelor nu pot fi stabilite în afara cadrului trasat de legalitatea, pertinența, concludența și utilitatea probelor. Astfel, în etapa încuviințării reținerii, arestării sau percheziției, competența plenului fiecărei Camere va excede unei simple evaluări sau aprecieri legate de seriozitatea și lipsa arbitrariului la luarea măsurilor respective și va putea produce consecințe directe și indirecte pe terenul asigurării intereselor urmăririi penale sau al judecății.

„Altfel spus, interpretarea prevederilor conținute de legea transmisă spre promulgare, în sensul că Parlamentul, prin Camerele sale, precum și Comisia parlamentară care are în competență analizarea situațiilor privind imunitatea, examinează sub aspectul motivelor concrete, legale și temeinice cererea de reținere, arestare sau percheziție a unui deputat sau senator ori cererea de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are și calitatea de deputat sau senator, contravin principiului separației puterilor în stat, prevăzut de Articolul 1 Alin. (4) din Constituția României, republicată, întrucât o asemenea atribuție este cu totul străină statutului juridic constituțional, rolului și funcțiilor celor două Camere ale Parlamentului și conduce la încălcarea rolului puterii judecătorești”, se precizează în sesizare.

„Prin obligativitatea stipulării în cerere sau în sesizare a motivelor concrete, legale și temeinice pentru care se justifică o anumită măsură sau începerea urmăririi penale se poate naște convingerea că Parlamentul, prin Camera competentă, ar urma să judece faptele penale imputate unui deputat sau senator, ori unui membru al Guvernului. Or, Articolul 126 Alin. (1) din Constituția României, republicată, stabileștE, fără echivoc, că justiția se realizează numai prin instanțele judecătorești, singurele în măsură să asigure o justiție unică, imparțială și egală, astfel cum se prevede la Articolul 124 Alin. (2) din Legea fundamentală. Camerele nu au atribuții constituționale de a se pronunța asupra calificării juridice sau a temeiniciei imputației întrucât ar echivala cu impietarea asupra competenței și independenței puterii judecătorești”, se mai arată în sesizarea de neconstituționalitate.

Potrivit documentului, aceleași argumente juridice rămân valabile și în cazul dispozițiilor Articolului. 24² din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, introdus prin legea aflată la promulgare.

Legea a mai fost contestată, iar CCR a declarat-o neconstituțională

În sesizarea trimisă președintelui Curții Constituționale se amintește că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor a fost, inițial, adoptată de cele două Camere ale Parlamentului în ședința comună din 22 ianuarie și trimisă la promulgare la data de 24 ianuarie, iar în data de 4 februarie președintele a formulat o cerere de reexaminare a legii.

Legea, în forma adoptată la data de 13 februarie 2013, după reexaminarea la cererea președintelui, a fost contestată la Curtea Constituțională.

„Prin Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013 asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor Articolului I pct. 3 [referitoare la modificarea Articolului 7] și ale Articolului I pct. 14 [referitoare la introducerea Articolului 19¹] din lege, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate. După operarea unor modificări în vederea punerii în acord a legii cu Decizia Curții Constituționale nr. 81/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 136/2013, în ședința comună a Camerelor Parlamentului din 20 martie 2013 a fost adoptată Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, supusă unui nou control de constituționalitate. Prin Decizia nr. 195 din 3 aprilie 2013 asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Articolului I pct. 14 [referitoare la introducerea Articolului 19¹ Alin. (1)] și ale Articolului IV din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, Curtea Constituțională a admis în parte obiecția de neconstituționalitate. După reluarea procedurii legislative, s-au operat unele modificări în vederea punerii în acord a legii cu Decizia Curții Constituționale nr. 195/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 223/2013”, menționează sursa citată.

De asemenea, în ședința comună a Camerelor Parlamentului din 17 aprilie a fost adoptată Legea pentru modificarea și completarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor și transmisă spre promulgare președintelui la 19 aprilie.

În 27 februarie, după o sesizare a PDL și PPDD, Curtea Constituțională a decis că este neconstituțională modificarea la Statutul deputaților și senatorilor referitoare la termenul de 45 de zile în care parlamentarul poate contesta în instanță raportul de evaluare al ANI. De asemenea, a fost declarată neconstituțională prevederea potrivit căreia „deputatul sau senatorul aflat în conflict de interese se sancționează disciplinar cu interzicerea participării la lucrările Camerei din care face parte deputatul sau senatorul pe o perioadă de cel mult 6 luni”.

În 3 aprilie, a doua sesizare a PDL privind Statutul parlamentarilor a fost admisă de CC în ceea ce privește neconstituționalitatea suspendării de la lucrările Parlamentului a aleșilor aflați în conflict de interese.