Viața pe Terra a apărut mult mai devreme decât se credea

Momentul la care atmosfera terestră a devenit bogată în oxigen și propice vieții, cunoscută ca „marele eveniment de oxidare”, se crede că a avut loc în urmă cu circa 2,4 miliarde de ani. Dar geologii din Irlanda și India au găsit recent dovezi ale unui astfel de eveniment de oxidare mai scurt, care a avut loc în urmă cu 600 de milioane de ani.

Cercetătorii susțin că un alt studiu sugerează că primele forme de viață care au produs oxigen au început să se dezvolte pe Pământ cu 60 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior.

ULTIMA ORĂA 40-a noapte de proteste în fața Arestului Central, unde este închis Călin Georgescu. Susținătorii scandează: Căline, Căline, la Cotroceni cu tine!”

18:03

VIDEODiana Șoșoacă povestește cum a agresat două tinere care se sărutau în Franța

17:48

Oamenii de știință spun că aceste forme de viață sunt responsabile de adăugarea oxigenului în atmosfera terestră, o piatră de temelie pentru evoluția vieții.

Geologii din India au găsit dovezi ale alterării chimice a rocilor care a dus la formarea de sol foarte vechi, iar această alterare s-a putut face doar în prezența oxigenului.

Folosindu-se de cunoștințele legate de degradarea unui izotop al uraniului, care în timp se transformă în plumb, oamenii de știință au putut stabili vârsta solului la cel puțin 3,02 miliarde de ani.

Modelul chimic al alterării rocilor descoperit în solul foarte vechi, sau paleosol, cum îl numesc geologii, este compatibil cu prezența unor nivele mari de oxigen atmosferic în acea perioadă, spun cercetătorii de la Trinity College din Dublin, care au colaborat cu specialiștii de la Presidency University din Calcuta, India.

Solul studiat provine din zona Singhbhum Craton din Odisha, India, o regiune unde o parte a scoarței terestre a rămas stabilă și neschimbată de miliarde de ani.

Cantitatea de oxigen necesară reacțiilor chimice ale căror indicii au fost descoperite putea fi produsă doar de organisme capabile de fotosinteză, spun cercetătorii, care arată că descoperirea ajută la completarea unor spații goale în ceea ce se știa despre evoluția planetei și apariția vieții.