Scrisoare către gay. Lucian Mîndruță reacționează după materialul din Gândul despre cuplul de homosexuali care și-a dus fetița la piscina unui hotel de lux din București

Știu că părinților voștri le-a fost rușine cu voi toată adolescenta (mai ales după ședința aia din liceu). Știu că bunicii nu vă mai așteaptă la masă. Că la serviciu colegii schimbă vorba când intrați în cameră. Că râd când plecați.

Și-n general, știu că lumea vă spune, când crede că nu auziți, bulangii și poponari.
 
Știu.

Și eu am făcut-o. Nu pentru c-aș fi fost religios. Nu pentru că cel puțin două cărți sfinte recomandă trimiterea voastră de urgență la judecata supremă a Celui de Sus. Care, deși a permis să fiți așa, simte nevoia să vă pedepsească a€¦ pentru exact același lucru.
 
Am făcut-o și pentru că așa cerea tradiția. Pentru că, la noi, e bărbătește să urăști. Pentru că în cultură din spatele blocului din Pantelimon, nu există gay, după cum nu există Goethe. Ci doar poponari și bulangii. Rezerva de cadre a iadului. Și dovada vie, pentru fiecare amărât care trage dintr-o o bere două ore la o terasă ieftină, că există ceva și mai rău decât el. Și mai jos.
 

 
Ghinion, am plecat de acolo. Nu știu cum s-a făcut, cum am scăpat. Nu știu cum mi-am schimbat părerea despre voi.
 
Poate pentru că între timp însă, am ajuns să vă cunosc. Showbiz, normal. Știu doi-trei homosexuali de bună calitate umană. Știu și niște hahalere. Ca peste tot. Nu cred că-i ceva deosebit cu voi, în afară de chestia aia din pat care am și uitat cum se numește (am o vârstă, nu mă mai entuziasmez ușor!)
 
Între timp însă am descoperit un lucru uluitor: aveți părinți. Rude. Prieteni adevărați. Și din acel moment mi-a fost foarte greu să mai glumesc pe seama voastră. Pentru că am realizat câtă suferință răspândiți în jur și cât din mizeria asta vine din neînțelegerea celorlalți.
 
100%. Noi vă facem viața un iad. Știu.
 
Sunteți copii ai durerii și asta se vede. Vă îmbrăcați strident că să acoperiți glumele cine știe cărui mitocan, acum cine știe câți ani. Sau, din contră, țineți totul în voi și vă prefaceți fericiți într-o căsnicie concepută ca o manta de camuflaj. Sunteți la marginea societății și în același timp în elita ei. Pentru că (da, am dreptul și eu la stereotipuri) voi prefera mereu un stilist gay și nu voi întreba niciodată dacă pictorița care îmi place are prietenă sau prieten. Pentru că atâta depresie duce de multe ori la creativitate. Pentru că a te ascunde cere talent. Și, în meseria mea, talentul e marfă scumpă.
 
Dar nu vreau să vă flatez. Vreau doar să vă spun că războiul a ajuns la voi.
 
Povestea de acum câteva zile, cu acel cuplu de homosexuali care a mers în vestiarul de la sala de gimnastică cu fetița de 4 ani și s-a ales cu înjurături din partea unor clienți e doar prima lovitură de tun. Ce căutați acolo cu copilul? De ce aveți copil? De ce aveți iubit? Sunt, toate, întrebările unor oameni speriați.
 
Da, speriați.
 
Mai speriați decât voi sunt ei. Pentru că lumea lor se schimbă și nu înțeleg de ce. Pentru că sunt forțați să accepte lucruri care nu sunt ”€œde bun simt”. Nu va faceți iluzii că asta va trece ușor. Cultura care va detestă e mai puternică și mai veche  decât toleranța de dată recentă. Și chiar și oamenii buni se sperie de voi. Freud le-a explicat de ce. Dar nu toți au citit Freud. 
 
Tocmai de aceea vă scriu. Nu pentru a vă cere scuze pentru cei care vă înjură. Nu cred că vă ajută. Ci pentru a vă spune că vă mai trebuie aliați. Că cei din jur, rude și prieteni, trebuie să iasă în față și să spună răspicat: Am un prieten gay. Sunt rudă cu unul. E un om!”
 
Atât și nimic mai mult. Oamenii nu sunt gata pentru discuții despre drepturi și mariaje. Dar sunt gata să asculte alți oameni curajoși.
 
Asta de fapt e și out-of-the-closet-ul care vă trebuie. Ieșirea din întuneric a celorlalți. Aveți experiență, voi, mulți, ați făcut-o. Acum trebuie să-i convingeți și pe cei din jur. Să depună mărturie în procesul nesfârșit al opiniei publice.
 
Dacă vreodată România va fi tolerantă cu voi în mod sincer, asta nu se va întâmpla cu forța, nici cu legea și nici cu exemplul Occidentului. Din contră, veți fi folosiți de cei care vor să lupte împotriva civilizației apusene. Veți fi iarăși un sac de box al unor interese străine chiar de țara noastră.
 
Dacă vreți toleranță și demnitate, e vremea să începeți să va numărați prietenii.
 
Unu.