Decizia luată de NASA după explozia Antares. Cu ce vor fi echipate noile rachete

NASA nu a inclus sisteme de evacuare de urgență când a construit flota de navete spațiale în prezent retrase din circulație, considerând că acele vehicule sunt mai sigure decât s-au dovedit ulterior. Încrederea agenției spațiale nord-americane în siguranța oferită de navete a fost spulberată pe 28 ianuarie 1986, când o scurgere de gaze dintr-o rachetă auxiliară, folosită la lansarea pe orbită a navetei Challenger, a dus la explozia ansamblului folosit la decolare la 72 de secunde după desprinderea de sol, iar cei șapte astronauți de la bord au fost uciși, amintește Reuters.

Următorul vehicul spațial al NASA, Orion, va beneficia de un sistem de evacuare de urgență a echipajului, în cazul unei probleme apărute în timpul decolării, sistemul fiind inspirat de capsulele folosite în anii 1960 în timpul misiunilor Mercury și Apollo.

VIDEO Turiștii au săpat o groapă uriașă în calea valurilor, iar pământul s-a surpat. Salvamarul a intervenit în ultimul moment

19:48

ULTIMA ORĂ Cei cinci „stăpâni de sclavi” din Covasna aruncați după gratii 30 de zile de instanță. Cât de gravă era situația descoperită de DIICOT

19:48

Sistemul de evacuare de urgență va fi constituit dintr-un turn, dotat cu propriul motor de rachetă pentru propulsie independentă, care va fi plasat pe vârful vehiculului de lansare în spațiu și care se va putea separa de acesta în cazul apariției unei probleme, urmând ca o parașută să permită aterizarea capsulei conținând echipajul uman, în condiții de siguranță.

Sistemul de evacuare a echipajului (Launch Abort System, în original, n.r.) se poate activa în câteva milisecunde și catapultează capsula la 1,6 kilometri înălțime în câteva secunde.

„Excluderea unui sistem de evacuare de urgență a echipajului din cadrul programului navetelor spațiale a fost în mod clar o idee proastă, astfel că acum s-a muncit mult pentru a construi această versiune de vârf a turnului de salvare care va fi folosit în programul Orion”, a declarat Wayne Hale, un fost director în cadrul programului NASA responsabil de crearea și operarea navetelor spațiale, implicat în prezent într-o companie de consultanță în domeniul aerospațial.

„Este o capsulă uriașă, grea, care are nevoie de o rachetă puternică pentru a fi propulsată și dirijată pe cer, pentru a se îndepărta de sistemul de rachete folosit la lansarea în spațiu, în cazul în care acesta întâmpină o problemă. Este un sistem uriaș”, a mai spus Hale.

Orion este construit pentru misiuni de explorare spațială, dincolo de Stația Spațială Internațională (ISS), care orbitează la circa 418 kilometri altitudine, iar NASA a cerut companiilor private cu care a încheiat contracte pentru a construi „taxiuri spațiale” pentru transportul echipajelor pe ISS să doteze, de asemenea, aceste vehicule cu sisteme de evacuare de urgență în timpul lansării.

Compania Space Exploration Technologies, SpaceX cum este cunoscută firma din California, va testa anul viitor o tehnologie alternativă, care folosește propriile motoare ale capsulei pentru a o îndepărta de racheta de lansare, în cazul unei probleme.

Boeing plănuiește să folosească un sistem asemănător pentru capsula sa CST-100.

SpaceX și Boeing au câștigat în septembrie un contract de 6,8 miliarde de dolari cu NASA, pentru a dezvolta vehicule spațiale pentru pasageri, a le testa și a efectua până la șase misiuni pentru NASA, începând din 2017.

În prezent, astronauții de pe ISS călătoresc la bordul vehiculelor rusești Soyuz, care au sisteme de evacuare în caz de urgență în timpul decolării asemănătoare celor din programul american Apollo, folosind tot un turn care conține capsula cu echipajul uman, care se poate separa de racheta defectă.

În cei 47 de ani de zboruri spațiale cu capsule Soyuz, sistemul de evacuare de urgență a fost folosit o singură dată.

Pe 26 septembrie 1983, o scurgere de combustibil a declanșat un incendiu care a a cuprins o rachetă Soyuz, cu circa un minut înainte de desprinderea de la sol. Cu câteva secunde înainte ca racheta să explodeze, sistemul de evacuare de urgență s-a activat, purtându-i pe cosmonauții Gennadi Strekalov și Vladimir Titov în siguranță, departe de deflagrație.

„Un lucru interesant legat de programul Soyuz de atunci și chiar din zilele noastre este că echipajul nu poate activa sistemul de evacuare de urgență, spre deosebire de sistemele americane. În cazul Soyuz, centrul de control de la sol trebuie să activeze sistemul. Asta înseamnă că, chiar dacă ai un turn de evacuare în vârful rachetei, nu înseamnă că siguranța este garantată”, a explicat Hale.

NASA vrea ca vehiculele sale spațiale comerciale să fie de o mie de ori mai sigure decât navetele anterioare, care au suferit două accidente fatale, din 135 de zboruri.

Cauza exploziei de marți a rachetei Antares, aparținând Orbital Sciences, este încă investigată. Accidentul, care a avut loc la circa 10 secunde după desprinderea de la sol, la centrul de lansare Wallops Flight de pe insula Wallops din Virginia, Statele Unite, a dus la pierderea încărcăturii destinate ISS, un avanpost orbital – laborator de cercetare în valoare de 100 de miliarde de dolari, deținut și operat de 15 țări.

Racheta Antares, care a mai efectuat patru zboruri reușite, nu va mai fi folosită până la aflarea rezultatelor investigației.

Orbital Sciences a folosit motoare de rachetă sovietice renovate pentru primul etaj al lansatorului spațial și plănuia deja să înlocuiască propulsoarele vechi, cunoscute sub indicativul AJ-26, din cauza îngrijorărilor de ordin tehnic și a problemelor privind piesele de schimb

„Este posibil să decidem accelerarea acestui proces de înlocuire, dacă se dovedește că AJ-26 a avut un rol în eșecul misiunii, dar acest lucru nu a fost încă decis”, a declarat David Thompson, președinte al Orbital Sciences.

„Planurile inițiale prevedeau ca în doi ani să efectuăm prima lansare a unei rachete Antares folosind un sistem de propulsie de generația a doua. Cred cu siguranță că putem scurta acest interval, dar în acest moment nu știu cât de mult”, a mai spus Thompson, potrivit Reuters.