Tim Stanley, „The Telegraph”: „Europa are o problemă cu terorismul, nu cu musulmanii”

„Unul dintre polițiștii uciși la Paris, Ahmed Merabet, este un presupus musulman. Acest lucru este important. Chiar dacă Europa are o problemă cu terorismul, nu are o problemă cu musulmanii. Terorismul islamist reprezintă un element străin și înspăimântător pentru cei mai mulți musulmani – și nu ar trebui să considerăm afirmațiile teroriștilor mai mult decât ceea ce sunt: declarații personale de răzbunare. De exemplu, IRA (Armata Republicană Irlandeză) nu a acționat în numele catolicilor irlandezi”, scrie Tim Stanley în telegraph.co.uk.

Potrivit acestuia, „Franța are probleme sociale evidente, legate de populația musulmană din care răsare mișcarea fundamentalistă. Atacul asupra redacției revistei de satiră Charlie Hebdo este doar ultimul capitol dintr-un șir lung de violențe între revoluționarii musulmani și statul francez”.

VIDEO Invazie de broaște în centrul Bucureștiului. Sute de creaturi au năvălit într-o scară de bloc, în timpul furtunii de marți noapte

17:14

EVENIMENT Victor Negrescu a fost premiat la gala „Europarlamentarul Anului”. Ce distincție a primit vicepreședintele Parlamentului European

16:58

În anii 1950-1960, pe măsură ce Franța „încerca să se agațe de posesiunile sale coloniale africane”, violența polică era mult mai prezentă decât în zilele noastre. „Naționaliștii algerieni musulmani au bombardat Franța, au asasinat oficiali și au ucis numeroși colonialiști. Reacția statului francez a fost șocantă. În 1961, circa 12.000 de algerieni au fost arestați în Paris și ținuți pe un stadion de fotbal. Mulți dintre ei au fost torturați. 100 au dispărut. Timp de mai multe zile, cadavrele lor au plutit deasupra Senei”, precizează Tim Stanley.

După ce Franța a părăsit Algeria în 1962, a existat o perioadă de pace. Totuși, Parisul a fost din nou scena unor violențe la începutul anilor ´80, pe măsură ce fostele colonii franceze din Orientul Mijlociu au dus lupte sângeroase pe străzile capitalei. Între martie – septembrie 1982, 17 oameni au fost uciși și 160 răniți în 20 de atacuri.

„În timp ce Italia și Germania s-au luptat după război cu „teroarea marxistă” și Marea Britanie cu naționalismul, inamicii Franței au fost reprezentați de „fantomele” coloniale ale trecutului”, scrie Stanley.

În epoca modernă, problemele Franței au ținut de rasism, sărăcie, acțiunile militare din Mali și interzicerea burkei. Unele din aspectele culturii franceze „se regăsesc într-un conflict continuu cu convingerile islamice, creând tensiuni, exploatate apoi „de fanatici”, afirmă istoricul.

„Atitudinea revistei Charlie Hebdo față de religie în general a determinat aceste reacții radicale”, explică acesta. „Desenele publicației au fost nu doar anti-islamice, ci și anti-catolice și antisemite”. Scopul caricaturiștilor ar fi fost, potrivit editorialistului „The Telegraph”, „acela de a ironiza islamul pentru a-l aduce la același nivel de banal cu catolicismul”.

„Așa ceva nu mai trebuie să se repete. Unii vor insista că Europa trebuie să aleagă între modernitate și credință. Alegerea este falsă. Cei care sunt puși să aleagă între ele sunt supuși unei dictaturi. Demonstrațiile anti-islamice din Germania indică faptul că se resimte nevoie de a acționa, de a rezolva problema islamului în Europa. Francezii au ieșit în stradă pentru a susține libertatea de exprimare: Bun. Forțele de securitate vor fi sporite: Bun. Totuși, o reîntoarcere la autoritarism ar fi un răspuns neinspirat la un atac asupra libertății – și ar contrazice valorile occidentale. Trebuie să încurajăm dialogul între comunități. Într-un fel, noi am câștigat războiul de idei fără să recurgem la gloanțe sau discriminare. Acest statut moral nu trebuie să dispară”, conchide Tim Stanley.